Pe neașteptate

... ca și cum

printre lumini

arșița lor mă ținea 

înlănțuită

într-un labirint

lunecam și zâmbeam

pentru câtă iubire

feerice trude

idolatre

preludiind orice altceva

ar mai fi putut să urmeze

 

Eli Gîlcescu

Dacă pământul

… dincolo de răsărit

dincolo de priviri înfrigurate

de curgere spre nicăieri

când totul pare să fie altfel

dincolo de liniști

asemeni unui arbore de mătase

ale cărui frunze

se închid la cea mai mică atingere

înghiţând în penumbră somnolentă

vise lumini

acolo-aici

același...

încă mai are ceva de spus

 

Eli Gîlcescu

Pietrele lumii

Și iernile parcă legate unele de altele
aleargă prn zăpadă
alt timp 
sfârșitul sfârșitului
undeva
însingurat la margini de hotar
în asfințit
poemul tău
îngândura aceleași pietre
sub lumini
numai astăzi
„de din spre stele
pietre care au durut”

Eli Gîlcescu

Înserează

Când vezi cum părți din mine pier
ca să renasc 
lumini,
dacă e cu putință,
mai însingurate
patimi, iezme,
fiece cuvânt de-a dreptul 
alt chin
și nu din întâmplare 
înserează, 
iar eu mă pierd cu totul

Eli Gîlcescu