Am plâns prea puțin

... fără tine 
iarna

scuturându-se toată

ca o poveste de Crăciun

Eli Gîlcescu

În cel mai lung vis al meu

Iarna va fi mai mult decât un soare

pe neașteptate
un brad de Crăciun

Eli Gîlcescu

Zori de hiacint

Am atins universul atât de știut

atât de aproape de

altfel de cer-anotimp
iar strigătul meu 
de e viu sau cântând 
zori de hiacint 
până când
până când
mă las țărână 
„să cresc din iarba pe care o iubesc“

Eli Gîlcescu

Îmi pare tot mai departe dimineața

Printre strigăte sălbatice

nu mai dau beznei răgaz

nici durerilor până la capăt

sar peste noaptea mâniei aprinse

și iar strigăt până în ziua de azi

tot în necaz se vor cutremura toate

tot în pustie ne vor urni 
tot

Dansul nopților

Introspecție

Am ales toamna să semene cu cea de azi

cu seninul de un albastru neobișnuit

îmbujorat într-o parte

dimineți

în plină lună a visurilor

cu totul în voia lor

să-mi privești în ochi

oriunde toamna

de dinaintea nopții de pe urmă

neaflatul nicăieri

fără să însemne mai mult

prea târziu noiembrie

nicăieri

Celebrând viațamoartea

M-am săturat de toamne
hăituite

ca o sălbăticiune
se uită drept în ochi
înaintea zorilor

Îmi taie pofta de viață
mirosul morții

Eli Gîlcescu