Înțelesuri amare

… noaptea

are culoarea ochilor tăi

și plâng

îngreunînd toamna

toată

cu o poveste de Crăciun

Eli Gîlcescu

O fi tot ea...

Aș fi putut deseori să uit

cât de mult trebuie s-o iubesc
și caprele cu nărav
după ce mi-au sângerat mâinile
când le priponeam din loc în loc 
lângă iarba crudă
scuturată de rouă
în cel mai lung vis 
să netezească de stricăciuni
pădurea 
chiar dacă n-o văd
să tot fie acolo

unde există întotdeauna

în orice poet

ea însăși 

Eli Gîlcescu

Atunci

... când iarna visează 

atât de neliniștit și de alb

o altă lume mai de Doamne-ajută

pe neașteptate

sub ninsoare

atât de departe

atât de frumoasă

atât de dor

Eli Gîlcescu

Pădurea #rezist sau o lecție de nesupunere

Și...

fără să afli
pădurea are ceva din tine.
Se preumblă ca un ecou
care îmi scapă mereu 
Dumnezeu știe pe unde

ca pentru un somn lung.

Și asta nu e tot.

Uneori

are culoarea ochilor tăi

și plâng

îngreunând-o

toată

cu o dragoste mai veche

după o atât de lungă despărțire

să nu moară

de două ori blestemată

prin afară.

Eli Gîlcescu

Ceva în legătură cu ea...

... s-o scutur de patimi
să nu-i fie întuneric
nici frig sub arbori
s-o învăț măsura pașilor
strigătul solitar
să-i bucur iarba 
cântecul vechi prin copaci

să-i dezmierd 
vatra încinsă de-așteptări 
verdele nuc

fereastra păzind 
mai mult decât un soare plăpând 

ca un ecou ireal
și al nimănui
dintr-un pumn de pământ

mereu înaintea zorilor

ghemuit

printre tufănici

crizanteme

lumini

noiembrie

acum

acum

Eli Gîlcescu