joi, 2 mai 2019

Pentru când o stingere, un sfârșit

Nu ți-am scris numele pe cruce
pentru a nu risipi ultima suflare caldă
ar fi ca și cum ți-ar aduna caznele,
iar și iar, într-o mângâiere, să le liniștească,
să le vadă Dumnezeu mai întâi.

Pentru toate sunt destule cruci,
destule nume și destule rugăciuni
de parcă s-ar fi întors tinerețile
prin vacarmul unei lumi
unde nici ploaia nu e mai blândă.

Doar curăță nucul de uscături,
de sus până jos,
și nimeni nu înțelege întunericul ca o lumină
când cineva îl îmbrățișează strâns, 
strâns de tot,
și va auzi păsările cum cântă

până se lasă liniștea,
o liniște mare, care cuprinde tot,
până totul se destramă,
se stinge.

Eli Gîlcescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu