Pentru când o stingere, un sfârșit

Nu ți-am scris numele pe cruce

pentru a nu risipi ultima suflare caldă

ar fi ca și cum ți-ar aduna caznele,

iar și iar, într-o mângâiere, să le liniștească,

să le vadă Dumnezeu mai întâi.

Pentru toate sunt destule cruci,

destule nume și destule rugăciuni

de parcă s-ar fi întors tinerețile

prin vacarmul unei lumi

unde nici ploaia nu e mai blândă.

Doar curăță nucul de uscături,

de sus până jos,

și nimeni nu înțelege întunericul ca o lumină

când cineva îl îmbrățișează strâns, 
strâns de tot,
și va auzi păsările cum cântă

până se lasă liniștea,

o liniște mare, care cuprinde tot,
până totul se destramă,
se stinge.

Eli Gîlcescu