O prietenie așa cum a fost, cum e

De multe, de prea multe ori, realitatea e plină de fisuri.

Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră

Verticalitatea morală este un dar de la Dumnezeu. Să nu fii niciodată descurajat de lipsa de verticalitate a celorlalți. 

Ileana Vulpescu (21 Mai 1932 – 11 Mai 2021)

Nici nu știi cîtă nevoie am de lumina din trecut.

Ileana Vulpescu 

Eli Gîlecscu

11 Mai 2025 

Și eu am cunoscut-o pe Ileana Vulpescu

Din colecția Arta conversației 21 „O carte în dar”

In memoriam 

© copyright 2024 (text și ilustrații în lucru)

Eli Gîlcescu

Ileana Vulpescu
(21 Mai 1932 – 11 Mai 2021)

De partea frumoasă a vieții

Ileana Floarea Vulpescu
21 Mai 1932-11 Mai 2021

S-a stins căutând un indiciu, nu ceea ce a văzut, și a citit, și a trecut prin ea adânc 

ca un copac cu rădăcini răspândite în larg, căruia vrei să-i porți de grijă

trupului, atât cât să-l acopere, nimic mai mult, ca în fiecare clipă să moară ceva,

ca altceva să-i ia locul.

Iar eu nu știu la ce gând să mă opresc mai întâi, la ce amintire... oricare ar fi,

aș simți-o ca o adiere, un fior, o minune, crezând că Dumnezeu nu a scăpat-o din mâini,

întinerind an de an arta conversației – un fel de magie, ca o întoarcere la cititori

și nu numai.

S-a stins, încet-încet, fără să fi băgat cineva de seamă secunda împinsă de întâmplare,

s-a stins când n-avea încotro, și setea aceea de mister adevăr s-a stins cum nimic n-a fost

să deschidă iar inimi gata să plângă, să râdă, să plâng.

 

(Și eu am cunoscut-o pe Ileana Vulpescu, o carte in memoriam, în curând)

Eli Gîlcescu

Un prieten de care mi-e dor

A iubit poeții. El însuși poet. Nu s-a vrut înregimentat în vreo uniune. Nu știu dacă avea un clasament. Dar poezia i-a fost dragă. Era liniștea însăși pe care o stăpânea cu delicatețe. N-a intrat în jocul subiectiv al imprudenței. Dacă aveai norocul să-ți citească o poezie, erai printre ai lui. Nu mi-a citit niciun poem. Dar nu eram un nimeni pentru el. Și o simțeam de câte ori îl căutam. Avea încredere în mine. Acum, de departe, pot să-i vorbesc ca unui prieten. Prieten 

perfect. Așa era. Pentru mulți. Și nu exagerez. Când intra undeva măsura cu un zâmbet pe fiecare. Lumina cu candoare jocul nostru pe terenul artei, uneori salvându-ne de pericolul alunecării în prăpastie – singurul loc pe care l-a înnobilat în nota impresionabilității discrete, fine.

M-a acceptat în Curtea cu Prieteni. Iar prietenilor din grupul Arta Conversației, ca o legănare delicată pentru poezie, le-a pregătit o stare sufletească inefabilă în locurile încărcate de istorie, Poiana lui Mihai.

Pentru amintirea de azi, un nume în litere –  VIOREL GÂRBACIU – cu timpul cicatrizate de eternitatea lui.

Eli Gîlcescu

12018-08-13

Photo: Pusdrea Mariana