Neuitatul DOR

Ai adus lumină-n dimineaţa

mea cea tristă,

şi am ieşit afară; din zăpadă,

am făcut doi bulgări,

dar până să-i vadă

cineva, să-i iubească,

s-au topit de dor.

În urma lor,

două anotimpuri

se tot tachinează uşor,

să-şi revendice neuitatul dor.