Acuma, ştiu de unde-i dorul;
el vine de acasă
şi mereu îşi ia zborul...
greu m-apasă,
că prea de timpuriu mă-ncearcă
viaţa, şi nu am timp,
nu am nici vină,
că toate vin chiar la duzină,
şi până mă dezmeticesc,
mai sar peste un anotimp
ce mi-a spus, fără ocol,
cine sunt,
dar mai domol...
2012-01-23
Să-i reaprinzi visul uitat,
RăspundețiȘtergereDe unii-n picioare călcat,
Să-i vindeci rănile ce-o dor,
Când i-au atins aripa-n zbor,
cu ce-i mai sfânt, cu sărutări,
luate de prin tainice cămări,
cu mirosuri vechi de lenvănţică,
aduse-n dar de o bunică,
un înger de femeie. Aş pune,
lângă icoană, al său nume…