Ploile

predispuse la confesiuni
se amestecă
în căutarea unui drum
 
tot una par
 
chiar dacă altfel –
 
un miracol de sunete
de nedespărțit
 
Eli Gîlcescu
24 mai 2026

Miracolul de duminică

(În memoria bunicii, sursă de lumină)

Nu mai țin socoteala zilelor bune.
Nici a dimineților
 
încălțate în pantofii bunicii
umpluți cu speranța că ne vor veni perfect 

într-o zi

nu mai aud glasurile vesele ale copiilor
 
presate în registre 
cu nume în ordine alfabetică... 

oameni la porți –
adevărata zarvă,
când trecea vreo mașină,
 
din senin,
a început marea orgie –
dans desfrânat,

zgomotos.

 
Vrând-nevrând,
aluneca
prin labirintul tumultos

zgomotul cutiilor de conserve umplute cu pietre
așezate ingenios pe sfoară
(și cât mai păzeam rodul viei!)
dinți strepeziți de mere verzi și măcriș,
ochi tresărind la bubuitul tunetului.

Rareori, Lărică, sprijinit de un baston,
aducea liniștea înapoi.
 
Plin de gânduri... cât un pătul.

Eli Gîlcescu
12 feb. 2026
din Ciulinul (în lucru)

Tăceri (in)vizibile

A fost o vreme când tăcerile ardeau

una lângă alta,

într-o permanentă renaștere

 

și tot așa,

în fiecare zi,

într-un freamăt ascuns

înainte să știu ce e miracolul,

mi-ai întins mâna, fără să spui nimic.

De atunci, toate cuvintele mele

te caută

Eli Gîlcescu

https://antoneseiliviu.wordpress.com/2025/06/17/c-p-a-elisabeta-gilcescu-taceri-invizibile/

Noapte de aur

... cu lună plină
ultima din acest an
încă visătoare
încă arzând
pragul miracolului
în zori

trezind și dragoste și dor

Eli Gîlcescu

Fără deosebire

Așteptări fără glas
alipind înserări
până când într-un vis
stingherit
un sărut îndelung din tăceri
prea greu de înțeles
în neliniștea de acum 
înainte să împăienjenească ochii
să clatine picioare de nesomn
privesc cerul 
așteptând un miracol

Eli Gîlcescu