E prea mult

... sau prea puțin
un fulg de zăpadă într-un infinit de 
tăceri
acum 
când mă înspăimântă atingerea lor

Eli Gîlcescu

Nu toți pot vedea răsăritul în același fel

Eli Gîlcescu

Labirint ”dulce”

... și din patimile mele
acolo unde ultimul dor  
mă scutură 
de nu știu ce durere
de frică
când trec pe lângă oameni 
în tăcere  
și tot în tăcere
nici invidie
nici ură
nimic
doar sfârșesc...
tot mai firav 
tot mai dulce

Eli Gîlcescu

Când ești departe

... ies din noapte
pe furiș
înflorind dimineața
în jurul inimii 
și așa rămân 
ca o zi de primăvară 
așteptându-te
în cu totul altă lume

Eli Gîlcescu

Și zăpezile

... uneori simt că ești aproape

și închid ochii să aud iarna jucăușă, 

ca un zâmbet de copil


Eli Gîlcescu

Mai mult decât un cântec

M-au risipit 
dar nu mai știu pe unde
cutremurate ploi de vise
în nerostiri
prin ramuri
în dor
fără oprire
și nimeni nu va ști încotro
m-am risipit 
la timp
să-mi uit cumva 
de mine
poate într-o zi foarte tăcută
mai mult decât un cântec
de ce n-aș fi

Eli Gîlcescu

Nimeni

Și nimeni altcineva
nu va auzi
sub fir de ziuă
sărutul
din întâmplare înflorind
mai repede cu o clipă
când ești lângă mine
sau nu

Eli Gîlcescu