| Parapanta Clopotiva |
| Parapanta Clopotiva |
… la ora ieșirii din furtună
până mai sunt cuvinte
până nu încep să pălească
să-mi împăienjenească ochii
să-mi clatine picioarele de nesomn
de apăsarea așteptării
în neliniștea unui vis clădit îndelung
prea greu de înțeles
în taină
șoapte din glasul tău
un răsfăț de scorțișoară
vor veni după mine
Eli Gîlcescu
Când inima a început să vorbească de una
singură
dintr-odată
ca și cum ar sări peste o bătaie două
ar
încetini apoi
din ce în ce
toate aceste schime
pentru că nu aveam somn eram într-o luptă continuă
nici cărțile nu mă linișteau.
În preajma lor încercam să respir. Să rămân vie.
Uneori, o ascultam. Dârdâia din toate încheieturile.
Voiam s-o opresc. Să nu mai simt nimic.
Ochii mi se umpleau de lacrimi de teamă.
Să nu cad în haos, căutam ceva s-o fac suportabilă.
Am început să visez grădina cu miros de iarba crudă.
De undeva din vale se auzeau zarzării înflorind
așa deodată
doar pentru mine
ca și cum îmi făgăduiau o nouă bucurie.
Apoi, grădina s-a umplut de ciori.
Eli Gîlcescu
Să fim
sau să nu fim bătrâni
și
totuși tineri
chiar dacă
noi doi
ultimii
tot mai
de departe
aici-acolo
singura
iubire
ecou din fântâna străvechilor străbuni
lung-prelung
mai
degeaba sau
mai de folos
jertfit (ne)uitării
Eli Gîlcescu
| Cu Valentin la Spitalul Universitar Bucuresti |
Când își
mai aduce cineva aminte de mine, îmi dă o stare de bine, o mângâiere, iar
undeva în ecou, nume, amintiri. Mulțumesc, Valentin! Anul 2022 să fie blând și
sincer pentru familia ta!
Cum îmi amintesc de un copil trist, parcă bântuit de complexe, de suferință, chiar un handicap, dar neîntrecută în cititul de-a-ndoaselea. Și ce repede. Ai nevoie de multe exerciții s-o ajungi pe Mariana P.
Eli Gîlcescu
1.01.22