O lume în zbor

între cer și pământ,
neștiind de sine,
dansează în zbor, pentru o clipă,
doar vântul –
atât de puțin supus,
iute la mânie,
uneori amenințător –
îl prinde, îl ridică,
mai aproape de nori.

pentru câteva secunde,
îl ține în loc,
ca o promisiune fără cuvinte.
pământul se face mic.
nu dispare.
rămâne verde și cald, ca un început uitat
în aceeași lume de basm,
fără nicio legătură cu cea în care trăia,
cu pașii neschimbați
și mâna ușor tremurată.

o privire în jur –
o secundă incredibilă, palpitantă,
plină de mister și umbre furișe,
care nu se vede,
dar care rămâne
un cod
nu pentru privire,
ci pentru un gând
pe care nu-l poate rosti
nici vântul, nici cerul –
doar tăcerea dintre ele,
solemnă, profundă.

Eli Gîlcescu

Zbor de duminică

... scăpat din strâmtori

înlănțuind iar și iar zâmbete

în spirale

ochii avântându-se înalt

unde-oriunde splendoarea albastră

tot mai înalt

 

iar eu stau și aștept

de aproape-departe

 

bucuria mea

altă bucurie

și nimeni nu mă invidiază

 

Eli Gîlcescu

O zi de minune

 

Parapanta Clopotiva

Parapanta Clopotiva

Sărutul

Atunci când m-ai trezit

pe neașteptate

diminețile dansau pentru mine

nici astăzi nu știu cum

 

de unde nu era nimic

te-am așezat mai aproape de soare

pe un covor de tămâiori

până când

adormeam sărutările toate

 

Parapanta Clopotiva

Eli Gîlcescu

Cântecul iernii

Ar fi vrut să fie o culme,
mereu
mai aproape de pădurea lui
(chiar dacă s-ar putea să nu-i mai aparțină),

de foșnetul somnoros,

de țărâna pietrificată, 
dincolo de zare,
de unde începea ceața

să poată uita ce îl încătușase aici

pe pământ 
atât de cenușiu, de trist

pietre pe umăr, tăcerile,

neavând nimic de pierdut,

îi cereau dreptul la tăcere

iar eu am obosit de zborul lui, 

și nu știu de ce,
de bucurie, de necunoscut,
nu mă mai satur așteptând

Eli Gîlcescu

Aşteptări