Cât de frumoasă ești

... azi

într-o maramă de borangic

încinsă de dragoste

cânți

și glasul nu-ți tremură

de mânie

fruntea nu ți se încruntă

chiar dacă afară urlă viscolul

piciorele îți sângerează

iar fulgii de zăpadă joacă

în cadență

ești

una pentru toți

mai frumoasă ca ieri

 

Eli Gîlcescu

30.11.21 – 1.12. 21

Ascultă-o azi

... doar azi

din cer

îngeri de zăpadă

nepriponiți pe-o parte

cealaltă strânge din dinți

în așteptare

priviri zidite-n prudență

un alt exil

ultimul zâmbet

pe apă pe iarbă

 

... doar azi

noapte de piatră

 

Eli Gîlcescu

30.11.21

Prima zăpadă

O aud în somn

peste tot

rătăcind semne

din senin

 

și un dor

azi ca și ieri

două jumătăți

tot unul

două brațe

tot inimi

sărutul 

de care nu știe nimeni

 

Eli Gîlcescu

29.11.21

Un poem orfan

Aș fi putut să uit cât de mult

mi-au sângerat mâinile

când o priponeam din loc în loc

lângă iarba

scuturată de rouă

i-am rupt legăturile

ca și cum aș trezi-o

în zori

s-o netezesc de stricăciuni

abia acum

știu

de ce era

cât pe ce să mi-o golească

cea mai tare

dar și cea mai slabă din lume

Eli Gîlcescu

20.21

La moarte nu mă gândesc încă

... doar la o plecare undeva departe

unde să nu calc pe bani aruncați în urma mortului

și stau

mă întristez

și nu e ușor

chiar chin

nu mai văzusem atâta lume

jelind un tânăr

și ce mulți l-au așteptat să iasă din biserică

iar jalea e multă

pentru cei care mai au de tras

de viață

până când nu mai e

Eli Gîlcescu

De ce nu nu-ți pot spune

... ce ne desparte

ce ne apropie

de fapt pretext printre ciulini

rugi

oțetari

abia acolo în voie

simt că lumea e a lor 

uneori aproape de mejdină

mai înrădăcinați decât ieri

spre disperarea celor fără inimă

tac

tac cu adevărat

pentru că nu știu altfel

 

Eli Gîlcescu

20-21 noiembrie 2021

Într-un fel sau altul

 

Eli Gîlcescu

Cine repară Strada Unirii

 Și cum... de totu-i de mântuială

Eli Gîlcescu

Cine desfundă Strada Unirii

 

Photos: Eli Gîlcescu

10.11.21

În armonie

Pe noi nimic nu ne doboară decât dacă omul, dându-și seama cât prețuiește el ca om, nu izbutește totuși să înțeleagă rostul lui în viață și nici să-și găsească locul. Și atunci ți se pare că, din toți cei ce te înconjoară, numai tu ești brânză bună și toată lumea cealaltă vrea să te înghită. După o bucată de vreme, însă, începi să te dumirești că partea cea bună din sufletul tău se află și în sufletele celorlalți și nu e întru nimic mai rea decât a ta; și atunci te mai ușurezi, iar cugetul începe să te mustre oarecum, pentru că te-ai crezut mai grozav decât ei și ai dat ghes să te cațări numaidecât în vârful clopotniței când, în fapt, clopoțelul tău e atât de mititel, încât, în cântarea clopotelor de sărbătoare, nici măcar nu se aude. Și ai să mai vezi după aceea că clinchetul tău sună tare bine în armonia glasurilor unite laolaltă, pe când așa, răzlețit, se-neacă în dangătul clopotelor bătrâne, ca o muscă în ulei. Ai înțeles ce vreau să spun?

Gorki, Mama

Vreau să scutur toamna

… s-o scutur de patimi
să nu-i fie întuneric
nici frig sub arbori
s-o învăț măsura pașilor
strigătul solitar
să-i bucur iarba
cântecul vechi
să-i dezmierd
vatra încinsă de-așteptări
verdele nuc
păzind
mai mult decât un soare plăpând
ca un ecou ireal
și al nimănui
într-un pumn de pământ
ghemuit
printre tufănici
crizanteme
lumini
noiembrie
acum
acum

Eli Gîlcescu