O bucurie târzie

se-ntinde lent,

sfâșiată de tăceri

 

izbite lăuntric de

gânduri

atrăgând alt gând,

suspiciuni, uneori –

 

doar mai puțină milă,

mai puțini prieteni,

mai multe scuze stupide,

mai mult timp de tăcut.

 

Eli Gîlcescu

28.05.2025

Dintr-un solilocviu amar

Gânduri chinuite, de neexprimat –

un sentiment sfâșietor

de absență

fără să mă pierd cu totul

când nu am nimic de împărțit

 

dincolo de vise, înroșind de rușini

gânduri ascunse, îndoieli,

într-un acum ca și atunci

aceeași durere pentru toți

 

 

nu cea lăsată de strămoși

odată cu pădurea răvășită și pământul nătâng

până mă voi pierde

 

când nu am nimic de împărțit

Eli Gîlcescu

29.05.2025

https://antoneseiliviu.wordpress.com/2025/06/01/c-p-a-elisabeta-gilcescu-doua-poeme-noi/

Aliterații

 

Există dimineți în care simți că ai tăcut prea mult.
Poezia aceasta s-a născut dintr-o astfel de dimineață.
Am scris „Aliterații” gândindu-mă la ceea ce am pierdut — nu doar un nume, ci un fel de a fi, de a vorbi, de a trăi în profunzime.
Ileana Vulpescu a fost și rămâne pentru mine o constelație a firescului, a rostului, a limbii române ca formă de iubire.
Prea mulți au uitat. Prea puțini au vorbit.
Eu nu vreau să tac.

Eli Gîlcescu în dialog cu ChatGTP

Ileana Vulpescu, 21.05.1932 - 11.05.2021

Aliterații

In memoriam

Ca o umbră care înghite aerul,
uneori, aspru,
vântul vine, biciuie grădinile
fără apărare, fără reflexe.
(nepoetic, știu.)
Totul încasează — piatra, carnea,
și nu știu ce fel de durere
se mai rostogolește
peste…

Un cântec vechi — pierdut,
poate cel mai drag.
Ca un blestem bântuind brutal
în golul lăsat de uitare.
A fost momentul, da —
prielnic, rar.
Și l-am trecut cu vederea,
de dragul altor nimicuri
trecătoare.

La naiba cu ele, cine să le țină evidența,
chiar dacă pândesc,
sau s-ar regăsi iar pierzându-ne
după...

o altă sălbatică slăbiciune
sub constelația urii,
care nu e a mea

Eli Gîlcescu

25.05.2025

C. P. A. – Elisabeta Gîlcescu: Aliterații

Bucurie prea târzie

Se-ntinde lent,

într-un veșmânt greu, sfâșiat

de tăceri

inimi bat încă din ce în ce,

izbite lăuntric de

gânduri

atrăgând alt gând,

suspiciuni uneori,

fără recurs,

doar mai puțină milă,

mai puțini prieteni,

mai multe scuze stupide,

mai mult timp de tăcut,

mai sigur ca niciodată.

 

Eli Gîlcescu

20.05.2025

Un preview de mai

Mă plâng de ieri

ca un blestem zvârlind

parcă înadins

un rest de rău nepotrivit,

fragil

în fața naturii elevate

o forță teribilă forța mea –

neșovăielnică

mă plâng de ploi

 

Eli Gîlcescu

17.05.2025

Un poem implicit

Nu mă tem de cel care se apropie

cu ochi de hoț lacom,

fără drept, amenințător.

 

puțina lumină

în asfințit,

singurătate asurzitoare –

pe lângă școli, biserici.

 

câini,

separați după rasă, doar în anumite perioade.

 

de bine

de rău,

poate și din vina mea;

deși de necrezut,

intercalând cezura –

ireproșabil conservată,

nu știam la care să mă uit mai întâi.

 

Eli Gîlcescu

16.05.2025

Rău (ne)cunoscut

Oare „chemările” sunt auzite de oricine este chemat?

 

Știu că nu e bine să glumești cu așa ceva

nici să plătești cu viața

fiind vorba întotdeauna de ea

sau întotdeauna purtând păcatele noastre

tocmai atunci când le-a fost luat tot

odată cu plânsul lor

departe de sfânta goliciune a cuvintelor

încă mai cred tot ce credeau ei

zi după zi

același gând și acel sentiment aderent

încă par a fi și nu-s

după

nu mai poate fi nicio durere

la fel de mare ca cea a pierderii lor

nimic-nimic

 

Eli Gîlcescu

13 mai 2025 

O prietenie așa cum a fost, cum e

De multe, de prea multe ori, realitatea e plină de fisuri.

Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră

Verticalitatea morală este un dar de la Dumnezeu. Să nu fii niciodată descurajat de lipsa de verticalitate a celorlalți. 

Ileana Vulpescu (21 Mai 1932 – 11 Mai 2021)

Nici nu știi cîtă nevoie am de lumina din trecut.

Ileana Vulpescu 

Eli Gîlecscu

11 Mai 2025 

Mă înspăimântă

 

... acest poem de acum 12 ani. Nu știu de ce am simțit nevoia să-l rescriu!

... timpul din noi

nevăzut, neștiut,

ascuns uneori

trișând

umilind

pervers

siluind cu temei

adevărul

trucat

într-un joc ireal

pipăit de poveri

și momeli

 

mai mulți dumnezei,

 

Doamne, iartă

acest timp de iudei!

 

Eli Gîlcescu

10.05.2013

Vremea tăcerii

Contemplând vinovat 

să nu văd tăcerea aproapelui

să nu aud fiecare îndurare

ca și cum

în așteptare

cuvintele

nu mai știu a zâmbi

sunt bine

sunt foarte bine 

așa

nu mai au nimic de chinuit

 

Eli Gîlcescu

Târgu Jiu, 8.05.2025