Când toate cuvintele mele te caută

Prima zi de minune

Atunci când m-ai trezit
pe neașteptate
diminețile dansau pentru mine

nici astăzi nu știu cum

de unde nu era nimic
te-am așezat mai aproape de soare
pe un covor de tămâioare
până
adormeam sărutările toate

Până în locul primei minuni

Ar fi ziua aceea de minune,
ca o legănare de vară,
până azi,
peste grădini și trandafiri...

ceva adevărat
și atât de...
călduț, lipindu-se docil,
păstrat cu grijă,
cu durere,
mai aproape de soarele amiezii,
în lumina limpede a dimineții,
primul zâmbet,
rostul revenirii mele.
Singurul rost
al unei așteptări, pesemne, atunci.

Nu știu de ce, și acum,
fără să știu
cum au trecut anii.

Cum au zburat, de fapt.
Chiar dacă e absolut normal.
Nu divin.
Nici tragic.
O noutate
a existenței mele.
Un sentiment nou,
numai al meu.

Tot.
Tot.

Înainte să știu

M-am visat
sub un ascunziș de flori.
Era încărcat de miresme,
cu toate păsările
rotindu-se în jur.

Una mă zgâlțâia
cu aripi largi
și puternice.

...

Mijea de ziuă.
Cerul era pustiu...
Totul
avea miros de singurătate.

Eli Gîlcescu (trei poeme de mamă te caută încă, cu toată dragostea)

11 iunie 2025