Vremuri de necrezut, grele

Când plouă,
îmi amintesc grădina plină de aluni,

și nucul, în vacarmul graurilor,
înecat în cețuri –
prea curând...

Tăceri, umbre de zi,
în noaptea de pradă.

N-o să-ți vină să crezi
cum într-o clipă
nimic din ce-a fost odinioară –
ca pretext,
un ornic –
s-a oprit odată cu tine.

Doar eu îl urmez de departe,
plângând.

Firește,
totul e relativ.

 

Eli Gîlcescu

1.06.2025