Băncuțele

 

(fragment poetic inspirat dintr-o conversație despre punți, bătrâni și uitare)

Au desființat punțile.
Nu le-a durut. Doar i-au uitat
pe bătrâni în tăceri de azil,
iar băncuțele de la porți
au rămas goale – ca niște cruci culcate.

Pe vremuri, înserarea cobora
pe genunchii femeilor cu broboade,
iar bărbații își răscoleau amintirile
ca pe niște scrisori netrimise.

Acum,
e doar zid.
Și tăcere digitală.

Dar mai sunt câțiva
care-și aduc aminte
cum se făcea puntea
la o simplă băncuță

Eli Gîlcescu