Sărăcie de ploi

de ploaia de vină –
cu colți de fiară
și vijelii cât sufletul
nedeslușit,
înăuntru și peste tot.
Doar un colb
îndrăznește împotrivirea.
Sfâșie.
Până la sânge.

E prea târziu să strig
în amurg.
Prea târziu să ascult 
clipa aceea
efemeră și vie,
care a trecut prin mine
fără să oprească

întoarcerile –
din milă, din obicei,
din neputință:
pomeni de iluzii,
să-mi fie pe plac,
să mă mai mire 
măcar o dată

sub vraja ascunsă
de picătura de apă,
de gura de aer
pe sărăcia de cuvânt

Eli Gîlcescu 

17.06.2025