La moșie

 

Eli Gîlcescu

31 iulie 2021

Pariu pe prietenie... (2)

Nimic mai frumos! Așa am descoperit-o!

Ascultând Anotimpurile lui Vivaldi, acest poem rotund și luminos.

Sau unul zbuciumat, neliniștit și melancolic, uneori suport pentru propria construcție poetică. Puțini au înțeles cu ce contradicții se lupta. Pentru propria existență.

Ce ciudat să-mi amintesc de aceste „priveguri“ de vară, unde fumul țigărilor urca ca o tămâiere rituală peste ultimul gong al celor de dincolo, liberi și împreună: Viorel, Mariana, Clara, Andrei...

Au ales-o să ne adune în aceeași lumină dulce. Atât de delicată, atât de generoasă, atât de apropiată Sărutului, într-un altfel de aranjament muzical, aidoma sonatei Rămas bun de Beethoven. Când fiecare poem, un cântec, fiecare cântec, un poem, fără să se oprească, doar să ne învețe cum să păstrăm lumina...

În ce loc, în ce zi, pe neașteptate, să ne întoarcă clipe, „destine cu har“

și câteva gesturi uitate, care însuflețesc 

„atunci când fantasmele capătă trup și lumină“.

Și timpul trece, și anii zboară, și locurile se ocupă, și ce de întâmplări să mai fie, ce cântec de mulțumire, ce sărut, ce #vis...

Eli Gîlcescu

26-27 iulie 21

Pariu pe prietenie... la înălțime

Oamenii vin și pleacă. 

Doar într-un zâmbet își ascund prietenia. 

Mai ales amintirile. 

Sau într-un vis.

Nu sunt pricepută în a mulțumi celor plecați, dar există un loc unde îi întâlnesc.

Poate nu întâmplător.

Să fie un semn, tăiat dintr-un miracol, cu aripă de înger, un regret, o liniște, un altfel de limbaj, decorul rece și impersonal al întâlnirii.

Am regăsit-o cu o privire inspirată de acel „ceva“ misterios, talentat, singuratic,  doar în #vis, și gustul bogat al unui loc, altfel de cum îl știa.

Atât era de puternic sentimentul de bucurie ce-l încercam, precum și cel de uimire, ascultându-i poezia de ieri.

Eli Gîlcescu

26-27 iulie 2021

https://cararile.blogspot.com/2021/07/pariu-pe-prietenie-2.html

https://artaconversatiei21.blogspot.com/2015/04/un-gest-taiat-din-miracol-cu-aripa-de.html

În mijlocul grădinii

... cu trupul gol 

mi se dăruiește

ca un prieten vechi 

ce a mai fost

pe aici

 

Mă rog pentru el 

mai mult decât pentru mine.

 

Eli Gîlcescu

23.07.21

Ceva tainic

... în această lume ticăloasă

s-a pierdut

și uzul rațiunii

în extaz spre născociri și exagerări

pentru tot sau pentru nimic

într-un singur loc magic neatins

nevăzut

un giulgiu

încolo și încoace

fără rost

mă învăluia

într-o căldură de vară și un strop de ploaie

în timp ce prin alte părți

rupere de nori

viituri

mă îndepărtează

de restul lumii

de tine

 

Eli Gîlcescu

19-20 iulie 21

În ziua răului

... iubitorul de argint se întristează neavând argintul, iar dacă îl are, iarăși se întristează, pentru că nu are mai mult.

ARTA CONVERSAȚÍEI XXI: În ziua răului: ...vrăjmașii mei m-au grăit de rău zicând : „Când va muri și va pieri numele lui?“ Iar de venea cineva să mă vadă, minciuni gră...

Înspăimântător de reală

 ... tăcerea asurzitoare a nucului

nelăsând în urmă decât

o mie de motive

să aștept 

să-mi stârnească păsările

la cântat

să soarbă ploile ce-l lovesc

din plin

să cuprindă iar cerul 

soarele

luna

ca un prieten vechi

ce a mai fost pe aici

blând și prietenos

în mijlocul zilei

în mijlocul grădinii

 

Eli Gîlcescu