Bunica

Ea îţi apare dintr-un dos

de sfântă icoană,

să-ţi termine povestea

ce-o-ncepuse, 
într-un sfârşit de iarnă;

s-o aşezi, apoi,

la masa cea pitică, 
seara,

să depănaţi, 
din caierul de vreme,

şi să-nfloriţi 
bucuria învierii,

primăvara.