sâmbătă, 4 februarie 2012

Dor de mamă

Mă strigă-n şoaptă mama,
Îmbălsămată-n rouă,
Pierdută printre frunze,
Mă ninge şi mă plouă...

Iar eu mă pierd în vreme;
Spre ea, gândul mă mână,
Ducându-i ghiocei
Şi-acolo să rămână.

Sunt strop din plânsul nopţii,
Din lacrima iubirii,
De-acolo, răsărit-am,
Poate-mpotriva firii.

Azi, lacrima de mamă
Îmi cade pe-al meu mers;
E sfânta mea icoană
Ce o înalţ prin vers.

Mi-a pus o lumânare,
Atât, când a plecat;
De-atuncea, arde tristă,
De dor neîmpăcat.

Că a plecat în grabă
Şi n-am putut să-i spun,
Să-mi lase, la icoană,
Acelaşi suflet bun.
2012-02-04

Un comentariu: