Orice-ar fi

I-aş spune acum, de s-ar putea,

Că încă mai cred în vorba cea grea,

Ce cade mereu peste mine, arzând,

Şi mă lasă apoi, ca-n deşert, plângând.

I-aş spune în grabă, că poate mă duc,

Să-i spun ce-am pe suflet, să strig ca năuc,

Să ştie că dorul e-n mine, ascuns,

De-atâţia fiori ce-n piept m-au străpuns...

Doamne, i-aş spune în zori c-o iubesc,

Nicicând n-am simţit acest chin nebunesc,

Nici nopţile albe nu mă pot vindeca,

Iar stelele plâng, fără a mă judeca.

Că poate greşesc sau poate că ea

Are alt drum şi nu mă mai vrea,

Să pot să-i şoptesc sub pomu-nflorit,

Să-i spun cât de mult am suferit.

Că simt că sfârşitu-i aici, iminent,

Că ea e departe, iar eu sunt prezent,

Să mă rog în genunchi pentru încă o zi,

Ca să-i spun totul, orice-ar fi.

2012-02-15

Eli Gîlcescu