joi, 2 februarie 2012

Eşti


Eşti gândul meu de-acasă
Când noaptea nu mă lasă,
Aşa e scris în stele,
Să stau privind la ele,
Şi dacă mult mai ţine
Acest potop pe mine,
O s-ajung ruină,
Iar tu n-ai nicio vină.

Eşti visul meu din noapte,
Ce-n dimineţi se zbate;
Aşa e scris, se pare,
Să stau cu ochii-n soare.
Şi dacă mult mai ţine,
Cu dor să mă orbească,
Eu vreau alt jar în mine,
Pus să mă iubească.

Eşti noaptea şi lumina,
Eşti glasul şi odihna
Unui nor în depărtare,
Pierdut în aşteptare.
Eşti mâna mea ce scrie,
Eşti vântul care adie,
Împletind a mea cosiţă,
Doar seara, la portiţă.

Eli Gîlcescu
2012-02-02

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu