Cui să cer daune
deșteptându-mă
într-un timp indefinit
picioarele mi s-au cam muiat
de parcă ar fi singure
în alte lumi
numele meu nu mai are loc
nici pentru semnul crucii
Eli Gîlcescu
22.02.22
februarie 28, 2022
* * *
februarie 27, 2022
februarie 23, 2022
Risipă de iubire
Nu răsucește nimeni amintirea
doar cu ca un cuțit în carne vie
și curge sânge cald.
E doar iubirea
din care-am smuls fâșie de fâșie
ca rănile să ți le leg, când nedurută
și fără griji mă ofilea deodată
durerea ta — și-n noi cum se sărută
simțeam atunci și-ncet cum se dilată
aceeași spaimă, singura nespusă
aceleași și mereu neadormită,
a treia noastră soră nesupusă,
și totuși eu, o, eu nesăbuită,
mă sfâșiam în zilnica risipă
de dragoste și nu puneam de-o parte,
mă sfâșiam în zilnica risipă
de dragoste și nu puneam de-o parte,
o, nu puneam din câte-am smuls în pripă,
o singură fâșie pentru moarte.
Eta Boeriu
februarie 20, 2022
Să nu îmi ceri să uit
Întârzie un dor
la hotarele Amaradiei
de la Scrăzi
până la Stejari, drept spre ponoare,
acolo unde dedițeii în somn de frunze
renasc
noaptea de migdală
cu vise,
cu viața tihnită dinainte,
peste această pădure
la locul ei
răbdătoare
această apă liniștită
și ce greu le-a fost
n-ai de unde să știi
când s-au îmbrăcat de sărbătoare
și au iertat totul
Eli Gîlcescu
februarie 16, 2022
Să nu îmi ceri să uit
... pământul neîmpăcat
brațe de arșiți de ploi
lumini care plâng
care dor
poate mâine în zori
de mă vei auzi
în colțul cel mai îndepărtat al
grădinii
privind îndelung
pământul scuturându-și trupul peste
ultimul rod dulce
să nu spui nimic
nimănui
doar să-mi zâmbești ca unui copil
Eli Gîlcescu
februarie 10, 2022
De ziua ta
… fiule, au venit americanii!
De data asta nimeni nu bârfește,
nimeni nu judecă,
doar o minune, aș spune,
de la un capăt de țară
la celălalt
cum se mișcă inimi
cum se fălesc
Au venit americanii, fiule!
Eli Gîlcescu
Sărutul
Atunci când m-ai trezit
pe neașteptate
diminețile dansau pentru mine
nici astăzi nu știu cum
de unde nu era nimic
te-am așezat mai aproape de soare
pe un covor de tămâiori
până când
adormeam sărutările toate
 |
| Parapanta Clopotiva |
Eli Gîlcescu
februarie 07, 2022
Mă adună tăcerile
… la ora ieșirii din furtună
până mai sunt cuvinte
până nu încep să pălească
să-mi împăienjenească ochii
să-mi clatine picioarele de nesomn
de apăsarea așteptării
în neliniștea unui vis clădit îndelung
prea greu de înțeles
în taină
șoapte din glasul tău
un răsfăț de scorțișoară
vor veni după mine
Eli Gîlcescu
Ce nu poate fi înțeles
Când inima a început să vorbească de una
singură
dintr-odată
ca și cum ar sări peste o bătaie două
ar
încetini apoi
din ce în ce
toate aceste schime
pentru că nu aveam somn eram într-o luptă continuă
nici cărțile nu mă linișteau.
În preajma lor încercam să respir. Să rămân vie.
Uneori, o ascultam. Dârdâia din toate încheieturile.
Voiam s-o opresc. Să nu mai simt nimic.
Ochii mi se umpleau de lacrimi de teamă.
Să nu cad în haos, căutam ceva s-o fac suportabilă.
Am început să visez grădina cu miros de iarba crudă.
De undeva din vale se auzeau zarzării înflorind
așa deodată
doar pentru mine
ca și cum îmi făgăduiau o nouă bucurie.
Apoi, grădina s-a umplut de ciori.
Eli Gîlcescu
februarie 01, 2022
Abonați-vă la:
Postări (Atom)