Pe aici, e şi mai rău,
parca aş fi una cu pământul,
nici cer, nici soare,
nicio rază,
nici vânt,
nici acel gest,
mirosind a caldă îmbrăţişare,
nici acel cuvânt,
ce-mi învăluiau ochii,
nici zâmbet;
toate au dispărut
în ceată...
Aşa se-ntâmplă
cu iubirea oarbă:
în loc, să te soarbă,
să te scoată la lumină,
te omoară cu iluzia-i stearpă,
să te întrebi, mereu,
cine-a fost de vină...
2012-01-17
Să tai ceaţa,
RăspundețiȘtergerecu trupul meu, de femeie
şi poate-aş găsi
drumul de altădată...
că-n soba de teracotă,
încă arde flacara,
e vie, e caldă şi e bine.