ianuarie 12, 2012

VOTAŢI


Cineva, de prin concurs
(Nu ştiu cine, e secret),
A scris în al său discurs,
Lăsând cu gură de moarte,
Că de nu i se face parte,
Că de nu va fi ales,
Va emigra din cetate.
Ca să nu ne lase baltă,
Vă rog, să-l votaţi o dată.

Rugă


Nu-mi răstigni visul!
Lasă-l să se scurgă,
să-şi depene fuiorul,
opreşte-l, să nu fugă.

Nu-mi întemniţa versul!
Lasă-l să străpungă
norii grei de doruri.
Până m-o ajunge.

Nu-mi seca izvorul!
Pune-l să doinească,
să-mi stâmpere oful
de dor, să-l potolească.

Eli Gîlcescu

ianuarie 10, 2012

De dor


Se-ntâmplă să mă rătăcesc
prin versul tău de dor,
și inimii să-i poruncesc
să nu-l uite uşor.

De s-o-ntâmpla să-l pierd,
să nu-şi găsească rostul,
ajută-mă să îl găsesc,
Că-i dor din neamul nostru.

Eli Gîlcescu

CU VÂRF ŞI ÎNDESAT


Coboară pe pământ. Din negre gânduri
Ieşi. Iubeşte feţele perene,
Nu visa la stele şi la nuri,
Ai alte virtuţi ce-ţi curg prin vene.

Ia-ţi povara otrăvită de pe umeri,
Stinge focul, fiindcă ai cu ce,
Şi urmează-ţi visul, fără temeri,
Fiindcă poezia-i leacul cel mai dulce.

Că mulţi te vor citind la patul lor,
De boală şi tristeţe să-i salvezi.
Tu lasă cerul şi Ursa cea cu dor,
Că doar acasă-i locul ce-l visezi.

Că prea le cânţi pe toate cu iubire,
Îţi curge harul cu vârf şi-ndesat
Şi-atâţia au înfulecat din tine,
De-atâtea versuri, li s-a aplecat.

Nu-i târziu


Câte dame elegante
vor sosi la uşa ta,
întrebânu-te:
„Doamna-s eu sau este ea“.

Sau vrei să-i săruţi mânuţa
iar în păr să-i pui o floare,
sau ai pică pe-o mândruţă
că te-a lăsat cu ochii-n soare?

Dorul tău e pe hârtie,
ca s-ademeneşti femeia,
ai scris astă poezie,
crezând c-ai aprins scânteia…

Pentru adevărata doamnă,
ce apare din pustiu,
sărutându-i aspra mână,
ea întrebă: „Nu-i târziu“?

Eli Gîlcescu

ianuarie 09, 2012

TIHNA CE-AM POFTIT

Cam aşa pot numi Sărbătoarea Naşterii Domnului. A fost cel mai frumos şi liniştit Crăciun, într-o familie minunată, care a ales ceva neobişnuit pentru această zi, fără agitaţie, fără călătorii peste hotare... Că aşa îţi vine de sărbători, să faci alteceva, să te dai peste cap, să te faci un balot de nervi; că trebuie să faci o grămadă de cumpărături, să faci pachete şi pacheţele, să vizitezi pe toata lumea (parcă ar fi intrat zilele-n sac, că altele nu vor mai urma), să te trezeşti că nimic nu ţi-a ieşit, că alții hotărăsc pentru tine, că eşti mai epuizat decât înainte, de această dată, de atâta stat în picioare, a fost şi mai şi, te-a demolat, ţi-a făcut ochii cât cepele, cearcănele s-au instalat, migrenele au apărut, ... Ei au ales să rămână acasă, la gura sobei, lângă bradul împodobit, să reînvie bucuria darului, aşteptând colindătorii cu bucate tradiţionale, dar şi întorcându-i, pentru o clipă, prin copilărie. Au ales să-mi lumineze feeric amintirile şi să le facă să strălucească, mult mai mult decât erau în inima mea – amintiri cu gust de Crăciun, gustul unui Crăciun adevărat, ca acasă, povestea de care nu mă îndepărtez prea mult, cât ceru-i de plumb și încă-i zăpadă, să nu-mi scape, să mi se întipărească în minte, să-mi fie citită când gândurile-mi sunt aiurea... și să mă întoarcă acasă.
Mulţumesc, Rodica! Mulţumesc Brett! Mulţumesc Brody! 
Mulţumesc, vouă, că îmi citiţi povestea. 

ianuarie 06, 2012

Prietenilor mei de pretutindeni


Azi, s-au sfinţit apele, toate mările şi oceanele. Şi acolo, unde o cruce fu aruncată, ca semn al curajului şi credinţei, acolo, eu am aruncat o urare dragă...
Mă tot gândeam cum să trimit mesajul. Cu primul avion, ajungea într-o zi, cu vaporul, într-o lună-două, cu poşta stelară... Orice alegere făceam, gândurile mele aveau să traverseze oceanul, să zboare peste mări şi ţări şi, până să ajungă la voi, de aici, de departe, să vă poarte noroc. Că vor fi mulţi cei care vor fi ca mine, care repetă, la nesfârşit, multe banalităţi, încât nimeni nu mai crede în ele, dar le aşteptaţi, de fiecare dată, să intre în casele voastre, să vă bucure. Pentru prietenii mei cunoscuţi, pentru cei cunoscuţi fără să-i fi cunoscut, dar poartă acest nume drag şi sfânt, fiului meu, Ion Sebastian, nepoatei mele dragi, Ioana, tuturor – o zi în care apele sfinţite să vă intre în case, să vi le binecuvânteze şi să vă aline sufletul, să vă bucuraţi şi să aveţi rod bogat sporindu-vă împlinirile de azi, de mâine, mereu.
La mulţi ani!