Câte dame elegante
vor sosi la uşa ta,
întrebânu-te:
„Doamna-s eu sau este ea“.
Sau vrei să-i săruţi mânuţa
iar în păr să-i pui o floare,
sau ai pică pe-o mândruţă
că te-a lăsat cu ochii-n soare?
Dorul tău e pe hârtie,
ca s-ademeneşti femeia,
ai scris astă poezie,
crezând c-ai aprins scânteia…
Pentru adevărata doamnă,
ce apare din pustiu,
sărutându-i aspra mână,
ea întrebă: „Nu-i târziu“?
Eli Gîlcescu
Eli Gîlcescu
Sărut mâna, doamna mea,
RăspundețiȘtergereMi-a fost dor de tine-aseară,
Dorul meu nu se compară,
Nici cu arderea de stea.
Unii zic că dorul trece
Și rămâne doar nimicul.
Te iubesc în infinitul
Care nu mai vrea să plece.
Într-un univers de gânduri,
Te păstrez în mine, doamnă,
Pomii scuturați, de toamnă,
Zac pe-aleea vieții, singuri.
Te iubesc ca pe-o vioară,
Cu emoții, nostalgie,
Când scriu asta pe hârtie,
Nu las sufletul să-mi moară.
Ne-om vedea poate-n târziul
Îngerilor care pleacă.
Va rămâne ziua seacă,
Plin de umbre, doar pustiul.
Păsările se vor duce
În amurgul lor, să doarmă.
Te iubesc, frumoasă doamnă,
Cu ochi mari, cu gura dulce.
Ion Vanghele
Se-ntâmpla uneori să fiu,
RăspundețiȘtergereSă cad lumina, colo-n noaptea ta,
Luceafărul arzând în ceruri viu,
Cu flori albastre de Nu-mă-uita.
Tu, care calci covorul, ca un vis,
Cu paşi înceţi şi albi, dulce mireasă,
Îţi mulţumesc că uşa mi-ai deschis
Şi treci suav, ca un parfum, prin casă.
Din lumea mea, venii, acum, cu greu,
Să îţi sărut iar palma, pe furiş,
Cerul cu stele este tatăl meu,
Mama e luna, un păienjeniş
De raze care-acum, te-a-mbrăţişat
Şi-ascultă foşnetul lăsat pe pernă
De părul tău, căzând un fald bogat,
Cum noaptea-n cer se mişcă-ncet, eternă.
Ion Vanghele
Treci prin viata mea un freamat,
RăspundețiȘtergereCel cu nuri şi cu dorinţe,
Sufletul e numai geamăt,
Răspunzând la vechi sentinţe.
Te iubesc, nu-mi aflu locul,
Noaptea umerii-i apasă
Arde-n suflet aprig focul
Şi dorinţa nu mă lasă.
Înnegrit de-ngrijorare,
Plânge visul meu bezmetic,
Poate, că din întâmplare,
Ne-om iubi... Măcar poetic.
Ion Vanghele
Cu ochii-n soare sunt mereu
RăspundețiȘtergereIn scris o fac doar pe grozavul
Imi stie numai Dumnezeu
Ce pasnic mi-este azi naravul
Inima poate-ar vrea mai multe
Umbla pe strazi debusolata
Dar cine sta sa o asculte
Vezi vorba Leliei:
-Mai tata...
Sunt ca un inger ratacind
Cu aripile-n umeri rupte
Tacerile le-aud venind
Poemele sa mi le-asculte
Si lacrimile stranse-n perna
Le-arunc in ceruri albe stele
Inchid aici asta eterna
Dilem-a visurilor mele
Singuratatea stransa-n usa
Si-a scuturat din frunza rara
Iubirea-i pumnul de cenusa
Cand calcinata da sa moara
Raman iar singur in padure
Pierdut intr-o obscura ceata
Poate doar lupii sa imi fure
Tristetea mea de dimineata.
Ion Vanghele