... s-o scutur de patimi
să nu-i fie întuneric
nici frig sub arbori
s-o învăț măsura pașilor
strigătul solitar să-i
bucur iarba cântecul vechi prin copaci
să-i dezmierd vatra încinsă de-așteptări verdele nuc
fereastra păzind mai mult decât un soare plăpând
ca un ecou ireal și al nimănui dintr-un pumn de pământ