noiembrie 19, 2018

Atunci


... când iarna visează 
atât de neliniștit și de alb
o altă lume mai de Doamne-ajută
pe neașteptate
sub ninsoare
atât de departe
atât de frumoasă
atât de dor

Eli Gîlcescu

noiembrie 10, 2018

Pădurea #rezist sau o lecție de nesupunere

Și...
fără să afli
pădurea are ceva din tine.
Se preumblă ca un ecou
care îmi scapă mereu 
Dumnezeu știe pe unde
ca pentru un somn lung.
Și asta nu e tot.
Uneori
are culoarea ochilor tăi
și plâng
îngreunând-o
toată
cu o dragoste mai veche
după o atât de lungă despărțire
să nu moară
de două ori blestemată
prin afară.

Eli Gîlcescu

noiembrie 06, 2018

Ceva în legătură cu ea...


... s-o scutur de patimi
să nu-i fie întuneric
nici frig sub arbori
s-o învăț măsura pașilor
strigătul solitar
să-i bucur iarba 
cântecul vechi prin copaci
să-i dezmierd 
vatra încinsă de-așteptări 
verdele nuc
fereastra păzind 
mai mult decât un soare plăpând 
ca un ecou ireal
și al nimănui
dintr-un pumn de pământ
mereu înaintea zorilor
ghemuit
printre tufănici
crizanteme
lumini
noiembrie
acum
acum

Eli Gîlcescu

octombrie 21, 2018

O dimineață în așteptare...


... astăzi
ca mai toate diminețile mele
care au văzut multe
despre unele vorbesc
pe altele le trec sub tăceri
până rup frica de noapte
și nu știu ce aștept
ca nu cumva să se dea peste cap o toamnă ca aceasta

Eli Gîlcescu

Prefer să fie așa...


... în locul acela unde
m-am visat încercuită
de un somn greu ca un leșin

Urma ceva... 
ceva ce trebuia să se întâmple, firesc,
și nici nu-mi trecea prin cap că ar putea să fie altfel
când au început să-mi scotocescă lăuntrul

Oare ce prăpăd se petrecea acolo?

Pe când un miracol, sau un sfârșit,
sau un octombrie ca o minune,
acasă,
în fiecare vis?

Eli Gîlcescu 

octombrie 04, 2018

Și acest citat...


Am prea mult respect pentru Dumnezeu pentru a-L face responsabil pentru lumea aceasta absurdă.

Georges Duhamel

septembrie 02, 2018

Cred că


... mi-ar fi plăcut să
mă trezesc departe de aici
într-o mirare
cu tot ce are ea mai al ei
numai dimineața
la răsăritul soarelui
călcând iarba
și nu știu de ce s-a rărit cu totul
de timpul meu
chiar de lumea mea

doar dacă...
mereu nevoită să o iau din loc
mă îndepărtez tot mai mult de ea

Eli Gîlcescu