… până să
se facă dimineață
atunci nu-mi
pot ascunde gândurile
dar mai mult
ca orice
cuvintele
nu mai
seamănă cu cele
de ieri
se trag din
adâncul inimii
de bucurie
încă o dimineață
și încă
caldă
chiar dacă încărunțită
întinde trup și viață lângă minunile ei
și mai multe încă
Eli Gîlcescu
... în leagănul atât de tăcut
primăvara moare
într-o noapte de neștiut
când cântă cocoșii
dinspre dimineață
și te ia somn dulce
la ora în care stelele
învață strigătul meu
ca și cum toate
lovind cu-ndoieli alte lumi
când dintr-o dată liniștea doare
doare prea mult...
mă cutreieră
același sărut
Eli Gîlcescu
clipa de supraviețuire
pământul scăpat de la primejdie
dincolo
de răsărit
dincolo
de priviri înfrigurate
de
curgere spre nicăieri
rătăcind
toate la un loc
și în
același timp
povestind
... tocmai când credeam că nu se
poate mai rău
durerea unei pierderi
încoace și încolo
numele tău pământesc
mai aproape de pădurea de la stejari
de foșnetul somnoros
de țărâna pietrificată atât de cenușiu și de trist
fiecare pas
dincolo de frică și groază
mai mult decât pot suporta
și nu știu de ce
în leagănul atât de tăcut
când primăvara moare
într-o noapte de neștiut
când cântă cocoșii
dinspre dimineață
și te ia somn dulce
la ora în care stelele
învață strigătul meu
ca și cum toate
lovind cu-ndoieli alte lumi
când dintr-o dată
când liniștea doare
doare prea mult
mă cutreieră
acum și de-a pururi
același sărut
Eli Gîlcescu
Pentru că e dimineață
și plouă afară ceva mai mult decât ieri
pentru că trebuie să mă îmbrac mai bine
mai strâns în hanoracul „zdrențuit“
de gânduri
de ură
de dureri de cap
„mai să plesnească“
pe un câmp de flori
dinainte
preschimbat în tăceri
nici glas, nici chemare
de undeva de unde nu e...
nici pace
Și totuși în altă parte plouă
plouă
în fiecare noapte
și nimeni nu știe ce-l așteaptă
Eli Gîlcescu
… dincolo
de răsărit
dincolo
de priviri înfrigurate
de
curgere spre nicăieri
când totul pare să fie altfel
dincolo de liniști
asemeni
unui arbore de mătase
ale
cărui frunze
se
închid la cea mai mică atingere
înghiţând
în penumbră somnolentă
vise lumini
acolo-aici
același...
încă mai are ceva de spus
Eli Gîlcescu
… îmi spun povestea noastră
altfel de cum o știu
din alte locuri
mai aproape de Dumnezeu,
ca din lăuntrul Lui.
Nu e o metaforă, e doar un joc despre
tăcere,
tot mai multă tăcere
de departe,
tot mai de departe,
precum cântecul balenei albastre.
O combinație de sunete,
emoții.
Atunci când se oprește din cântat,
cânt eu.
Eli Gîlcescu
... mai ales când iscodind
încoace și încolo
între această lume
și cealaltă
durerea unei
pierderi
mai originală decât
revoluția
până îmi piere din
ochi expresia fricii
a groazei
sfârșitului
în refugiul
antiatomic
gânduri fără vreo
legătură
dezlânate și triste
mereu în gol și în
nimicnicie
Eli Gîlcescu
6 martie 2022
… când
tac toate
în
necuprins
tac
până când
nimeni nu va ști
când tu
treceai sau eu
treceam
dintr-o
clipă în alta
mai
vorbind de una de alta
am plâns...
înfrângerea ta
a întrecut cu mult izbânda celorlalți
Eli Gîlcescu
... când se schimbă anotimpul
să mă trezești zâmbind ca într-o
mirare,
să-mi spui nimicuri.
Cum ai uitat de mine
nu îţi pot spune
că nu ştiu.
Acum, e prea târziu pentru o minune.
Sau poate înspre seară,
când vor înflori ghioceii sub zăpadă.
Eli Gîlcescu
