De zgomot și furie
zorile nu mai coboară
astăzi
s-au
scufundat în mâhnire
într-o lume străină
pe care nu o aștepta
nimeni
Eli
Gîlcescu
Toronto, 26.03.2025
Încep să mă obișnuiesc cu vremurile
De durere nu mai vorbesc. O simt până în adâncul sufletului.
Prețul ei e, de fiecare dată, o pierdere.
Cea de ieri, chiar dacă are un nume special,
ca un ghimpe s-a năpăstuit asupra mea. Și ce greu
s-o îmblânzesc. Pare o sentință nedreaptă
știindu-l puternic, credeam că va învinge.
Mi-a amintit că viața e scurtă
și că totul e cu putință, chiar și atunci
când rămâi fără cuvinte.
Am devenit mai apropiată de morți decât de vii.
Pe mulți i-am plâns, i-am îngrijit, i-am îngropat.
Pe unii i-am condus pe ultimul drum
în gând
de o vreme, (nu) mai plâng.
Iar de auzit, din ce în ce mai greu.
De aceea, mă simt mai mult dincolo, decât dincoace.
Iar ziua de mâine e tot mai scurtă.
Doar în cea de ieri, o lume eram, ții minte?
Și ce lume adunam!
Elisabeta Gîlcescu
Burlington, 22.03.25
De când
ai plecat
am pierdut...
chiar nu știu câte lucruri
și noaptea aceea
între un pas și încă unul
împărțeam totul frățește
și cuvintele atât de simple
fără teamă
prin grădina străveche, încercuită azi
de ziduri înalte
până nu mai rămâne nimic
doar minciună și strigăte sedițioase și încă
ceva
să mă surprindă nepregătită înainte de a fi spus ceea ce
simt
sau ce merită spus printre
șocuri întârziate,
când o altă primăvară, atât de neașteptat
(nu știu de ce, în ciuda celorlalte),
cu ceva noroc,
m-a umplut iar de energie
până și culorile au prins miros și gust,
chiar dacă mă răvășesc uneori cu detalii inutile
și totuși în altă parte ninge
tresărind dimineața
atât de aproape de tine.
Eli Gîlcescu,
Burlington, 15-16 Martie 2025
tresărind
dimineața
atât
de aproape de tine.
Eli
Gîlcescu
Burlington,
16-18 Martie 2025
Chiar nu știu câte lucruri
și noaptea aceea
între un pas și încă unul
împărțeam totul frățește
durerea, prăpastia și
atât de simple cuvintele pe care le spuneam fără teamă
prin grădina străveche, încercuită azi de ziduri înalte
poate că ar fi bine să nu vorbesc despre
ochii obosiți în fiecare primăvară-toamnă,
închizându-se încet-încet ca margareta în întuneric,
până nu mai rămâne nimic
doar minciună și strigăte sedițioase și încă ceva
să mă surprindă nepregătită înainte de a fi spus
ceea ce simt
sau ce merită spus printre șocuri întârziate
de acea întâmplare
în afara unui gând
neașteptat de timp
și lumină pe sufletul meu –
în
ciuda tuturor, o ,
în ciuda a tot
Eli Gîlcescu
Clarice Lispector (citat)
Burlington, 15-16 Martie 2025
