CĂRĂRILE : 2017

decembrie 29, 2017

Necunoscuta chemare a iubirii

M-am trezit

îmbălsămând lacrimile
unei fericiri
în liniştea asfinţitului
într-un bordei
o muzică divină
care domina
tot mai aproape de delirul mistic
nopţile albe,
de necuvinte şi de neiubire
doar atât ca să-ţi amintească că există
prin puterea rugăciunii
printre bocete
sau deznădejde
cerşind ploaie de stele
cântând în surdină
şi scotocind printre reziduri
în tiparul vieţii
la miez de noapte
unduindu-mi sufletul
într-o înfierbântare necunoscută
etern
nemărginit
încă o zi de iubire

Marius Iulian Zinca

Bibliografie: „Necunoscuta chemare a iubirii”, Elisabeta Gîlcescu, Editura Măiastra, 2012, Târgu Jiu
(colaj)

În căutarea duminicilor de odinioară

Când m-a atins
dimineața
în priviri idilice
îngăduitoare
în lumini
dintre acelea care mi-ar părea
că încălzesc duminici
oameni
și un dor de neunde
pe o urmă de zăpadă
știam că nu sunt singură
de ziua mea

Eli Gîlcescu

Știam că vei veni de ziua mea

Pe neașteptate
în noaptea dinspre stefani și ștefanii
ținându-mi calea
să nu mai rătăcesc
cât timp...
Dumnezeu știe

Eli Gîlcescu

decembrie 27, 2017

De aceea există decembrie

Și dimineața
atât de lumină
atât de cald
fără teamă
în plin nicăieri
în cea mai strașnică poveste de Crăciun
o poveste complicată și simplă în același timp
o poveste
zi de zi
vis cu vise
care pot înflori un Crăciun

Eli Gîlcescu

decembrie 26, 2017

Noaptea de dinainte de Ajun

Ieri, Dumnezeu a fost bun cu mine, ieri, când ascultam colindul până la tine, fără să-l pot opri, în jurul căruia totul se învârtea, se adauga la celelalte, iarăși viață, iarăși ținându-ne de mână, tot mai aproape, până acolo unde nimeni nu mai știa, nimeni pe lume nu va ști că uneori de Crăciun, chiar dacă din tăceri în tăceri ne petrece, avem nevoie să inventăm povești amuzante și inteligente. Uneori, la îndemână, și câteva șervețele. Nu se știe cum și când, răvășiți de emoție, privind darurile, atingându-le, minunându-ne de cum a știut Moșul să ne ghicească gândurile... Nu știu de ce simțeam nevoia să vă spun toate astea. Trebuia! Pentru cel mai inteligent și amuzant Crăciun, cu Rodica, Brett, Brodi, Rafael și noi, într-o poveste ca toate poveștile, în care toți am fost fericiți. Un Crăciun de care îmi era dor.

Eli Gîlcescu

25 Decembrie 2017
Toronto

decembrie 24, 2017

Crezi că ninge de Crăciun

CĂRĂRILE : Crezi că ninge de Crăciun!

Se spune că iernile cu zăpadă multă sunt norocoase

sau ca o durere

cu mâinile întru sprijoană

Eli Gîlcescu

decembrie 19, 2017

Noapte de aur

... cu lună plină
ultima din acest an
încă visătoare
încă arzând
pragul miracolului
în zori

trezind și dragoste și dor

Eli Gîlcescu

decembrie 17, 2017

Câtă vreme

Toronto, într-o clipire nerăbdătoare a dimineții de 17 decembrie 2017

Ziua-i tot mai departe

să-ți desenez un gând

la nesfârșit

de teamă să-l pierd

odată cu liniști zvâcnind

chiar și atunci când

știam că-mi aparțin

chiar și acum

Eli Gîlcescu

decembrie 14, 2017

Și alte zăpezi

Ascuns în ceață pământul

își pune cămașă de-a-ndoaselea

în ho-ho-te

dimineața de Crăciun

alte zăpezi

mi-ar fi putut arăta

făcând cu adevărat minuni

Eli Gîlcescu

decembrie 01, 2017

Mihai Șora: Toată viața mi-am pus întrebări

noiembrie 30, 2017

Doamne, ocrotește România!

noiembrie 19, 2017

Tot ce se vede

Tot ce se vede nu e decât un bun prilej ca să înțelegem prietenia altfel, iar cei care o trăiesc să o prețuiască cu adevărat. Ca o mângâiere. (E. G.)

Ileana Vulpescu, Eli Gîlcescu

Târgul de Carte Gaudeamus 2014

noiembrie 18, 2017

Despre toamnă

Nu e toamnă să n-o știu

pe de rost

chiar și ciupită de vânt mi se pare frumoasă

îmi pare că nu mai ies din ea
neiubind-o

ca totdeauna

Eli Gîlcescu

noiembrie 17, 2017

Iubindu-i și pentru când nu i-am iubit

Eli Gîlcescu

noiembrie 08, 2017

Și

... fără să afli
ploaia de azi are ceva din tine
se preumblă ca un ecou
care îmi scapă mereu

Dumnezeu știe pe unde

când și cum

și asta nu e tot

sau va fi

o singură dată

Eli Gîlcescu

noiembrie 02, 2017

Ești singur...

... azi
într-un pumn de pământ
ghemuit

printre ploi

un ecou ireal

al nimănui

când lacrimile s-au zvântat
plecai

Eli Gîlcescu

octombrie 26, 2017

Un mare bonus astral

Pentru Capricorni: statut social, încheierea unei etape incerte, expunere publică, invidii, reglarea relațiilor cu autoritatea, șanse de promovare, culoar favorabil profesional.

Valeriu Pănoiu

octombrie 24, 2017

Cum trebuie să mă fi așteptat

Eli Gîlcescu

octombrie 23, 2017

Totul sub toamne... și Dincolo

Eli Gîlcescu

octombrie 08, 2017

Neliniști

... doar atât

cât să mă poarte

departe

diminețile pur și simplu

prea lungi

diminețile mereu flămânde

de dragoste

de care nu vreau să mă rup

uneori

Eli Gîlcescu

septembrie 30, 2017

Cântecul Deliei

Magie și nostalgii, toate de o mare frumusețe, în ritm exuberant, momente de neuitat, într-o poveste de septembrie, cu prieteni de ieri, de azi...

Și dacă vor mai fi, musai să fie și Delia, cu același repertoriu în care veselia vine cu adevărat și atât de sincer dinlăuntrul cântecului ei. Poate că vei lăcrima la unele, la altele vei zâmbi sau te vor face să-ți amintești această zi aniversară, de minunații ei amfitrioni, Doina și Emanoil Ionescu (sărbătoritului zilei). E. G.

septembrie 23, 2017

Undeva în (ne)cunoscut

Când vrei să mai trăiești, înseamnă că mai există ceva ce iubești. Iar dacă ar fi de ales, aș alege la fel. Numai așa aș simți că am mai câștigat o zi, și nu oarecare. O zi asemenea celei de ieri – un privilegiu aproape nemeritat – o zi care nu poate să se sfârșească.

Eli Gîlcescu

septembrie 02, 2017

Întotdeauna sunt şi altundeva

Eli Gîlcescu

august 27, 2017

Un zâmbet de duminică

Vor mai fi

liniști,

dimineți și copaci

în locurile în care îți zâmbeam

Eli Gîlcescu

august 26, 2017

Sașa

Eli Gîlcescu

august 15, 2017

Mama

Cu iubire, așa cum m-a învățat !

Eli Gîlcescu

august 14, 2017

Mai era și altceva...

sau ai ales numai

ce să-mi amintesc

și când

de parcă ai fi vrut în grabă

să m-alungi

pentru ca să poți muri

să pot muri

Eli Gîlcescu

august 12, 2017

Mă simt de parcă...

sunt departe

îndărătul unei rătăciri

tot mai departe de oameni

de poveștile care sfârșesc

cu totul altfel

(pe) strada mea

Eli Gîlcescu

Îndărătul unei rătăciri

Eli Gîlcescu

august 06, 2017

Când amintirile

Eli Gîlcescu

august 02, 2017

Printre nopți

Azi

clipa
strălucește

de prea departe

tăcere risipită

cu ochii către stele

necăutata
nopții-adânci
mi te-apropie

și n-ai să vii

azi

părerea clipei te lasă
trecătoare

Eli Gîlcescu

iulie 26, 2017

Spre tine

Înainte de a-mi fi luată
vreau să știu ce zi e aceasta –

o zi în care simt că mă pierd

și aud arșița cum desfundă

pământul

vâjâie greu

neîmpăcat

îmi alungă tăcerile

și

întunericul acela prin care trec ca să fiu mai aproape de tine

între rugăciuni

una din acele clipe

de la apusul soarelui și cea de la răsăritul stelelor

când e pe cale să ia sfârșit ceva unic

doar în grabă

ori prea târziu

pentru a-mi aminti

Prea târziu

Eli Gîlcescu

iulie 24, 2017

Revelație neașteptată

Negură la nesfârșit

strânge-n pumn
văzduh flămând

dinainte

nod adânc

Eu aștept

părând a fi

răsărit
alt zori de zi

Eli Gîlcescu

iulie 23, 2017

Miraj

Azi

neștiind cum

nici cât de insuportabil

torid

cu ultimele resurse

întrucâtva

până nu este încă totul pierdut

până când va fi

una din zilele alea

fără să-ți pară rău

îngropându-ți fruntea între palme

mă vei citi

ici-colo

peste tot

chemând la semnul crucii

taina

taina noastră

în noapte

Ce noapte...

Eli Gîlcescu

iulie 22, 2017

Pe înserat

Printre campioni

Federația Română de Atletism

Fundația Atletismului Românesc

iunie 12, 2017

Pentru că nu știu altă cale

Spre casă...

Am vizitat-o pe cea care mi-a împrumutat pentru o clipă din mărinimia ei. Tot pentru o clipă, a fost îngerul meu, salvarea mea; tot binele, credeam, să se întoarcă înmiit spre ea. Dar n-a fost așa.

Învinsă, trădată, și-a văzut sfârșitul în blestemata aia de închisoare, luni, zile, ani... Pentru nimic în lume nu mai voia să-și amintească. Aproape că murise. Și se minuna cum de n-a luat-o Dumnezeu, lăsând-o așa între viață și moarte. Niciun licăr de viață. Nimic.

Anii ei, și toți cei dinainte, îmi dau dreptul de a-i mulțumi, de a-i mărturisi bucuria de a o revedea, de a o îmbrățișa... Am căutat să mi-o închipui ca atunci, în halatul alb, venind spre mine.

Azi pare șubredă, parcă, dintr-o altă clipă, tot mai firavă, liniștită. O liniște amară, grea, descumpănită, la capătul puterilor.

Și Dumnezeu i-a îngăduit o mângâiere în numele mamelor care au căutat-o atunci, în numele copiilor avortați, în numele fiicei mele. Când o va cunoaște, când va afla totul, când se va mira, când...

Am lăsat în urmă doi oameni triști și un câine care lătra... Poate cu durerea lui, a lor. Și a mea

Eli Gîlcescu

12 iunie 2017