duminică, 21 octombrie 2018

O dimineață în așteptare...


... astăzi
ca mai toate diminețile mele
care au văzut multe
despre unele vorbesc
pe altele le trec sub tăceri
până rup frica de noapte
și nu știu ce aștept
ca nu cumva să se dea peste cap o toamnă ca aceasta

Eli Gîlcescu

Prefer să fie așa...


... în locul acela unde
m-am visat încercuită
de un somn greu ca un leșin

Urma ceva... 
ceva ce trebuia să se întâmple, firesc,
și nici nu-mi trecea prin cap că ar putea să fie altfel
când au început să-mi scotocescă lăuntrul

Oare ce prăpăd se petrecea acolo?

Pe când un miracol, sau un sfârșit,
sau un octombrie ca o minune,
acasă,
în fiecare vis?

Eli Gîlcescu 

joi, 4 octombrie 2018

Și acest citat...


Am prea mult respect pentru Dumnezeu pentru a-L face responsabil pentru lumea aceasta absurdă.

Georges Duhamel

duminică, 2 septembrie 2018

Cred că


... mi-ar fi plăcut să
mă trezesc departe de aici
într-o mirare
cu tot ce are ea mai al ei
numai dimineața
la răsăritul soarelui
călcând iarba
și nu știu de ce s-a rărit cu totul
de timpul meu
chiar de lumea mea

doar dacă...
mereu nevoită să o iau din loc
mă îndepărtez tot mai mult de ea

Eli Gîlcescu

miercuri, 29 august 2018

Când dintr-un vis în altul


Mai aproape de ziua aceea
de verde
de caldă și
fără scăpare
zvâcnind de departe
dimineața 
fără de noapte 
singura mea rugăciune
e tot ce începe
când
cea mai adâncă liniște se lasă
închid ochii
împăcată cu
toamna
într-o clipă
și mai tristă
și mai...

niciodată după cealaltă
acolo unde e și inima
sau prea mult


Eli Gîlcescu


duminică, 26 august 2018

Câte-s altfel


... în ceasul amiezii
când liniștea doare și doare
alt gând în tainic amurg,
adăpost
promisiunii dintâi; e tot ce mai pot
să îndur
tot mai aproape                                                                             
ultima frunză,
alt anotimp dincolo de noapte de zi,
privind împrejur,
același „surâs strâmb, și scurt, și slut“,
agonizând uneori
același strigăt
îl știe doar clipa neclipă
al zilei sfârșit
mai străin de iubiri,
mai sărac de lumini,
cu strângeri de inimi
când mai aproape duminica
aceeași
cu toate păcatele pe de rost
și tot nu-i destul

Eli Gîlcescu

joi, 23 august 2018

De-o sărbătoare e vorba


Sărbătoare națională. Cu steag la poartă, cu paradă. Și musai și costum național. Ori e paradă, ori nu e! Nu am cum să nu-mi amintesc. Cum ne luau în tabere și ne pregăteau pentru această zi. Nu te puteai opune. Și tot așa, la munci agricole. Apoi ne luau copiii la săpat de șanțuri. Așa-zisa tabără de la Caracal! Doamne! Regim de ocnă. Nu-i puteai scăpa. Se amestecau cu forța în viața ta. Erai prizonierul lor. 
N-a fost numai atât! A fost mai mult. 
Iar unele amintiri nu mai au ce căuta acum.
Nici faptele de atunci.

Eli Gîlcescu