marți, 1 mai 2018

Ceva mai multe despre o dimineață

... și despre zâmbetul ei
binecuvântat de prima atingere caldă
cum se strecoară
să mă bucure 
după o iarnă lungă
dacă nu cumva și aceasta e doar o poveste 
mai frumoasă ca niciodată
o poveste numai pentru mine
atinsă de visare
pe iarba abia înflorită
departe

Eli Gîlcescu

Pentru când o stingere, un sfârșit

Nu ți-am scris numele pe cruce

e ca si cum ai pleca de tot
într-un loc mai plin de așteptări
de povești
mai întâi...
până când una singură, 
povestea pe care o lăsăm
când nu mai suntem 
nici unul, nici celălalt
și nimeni nu înțelege bucuria 
când cineva o îmbrățișează strâns 
strâns de tot

și va auzi păsările cum cântă


Eli Gîlcescu

joi, 19 aprilie 2018

Pietrele lumii

Și iernile parcă legate unele de altele
aleargă prn zăpadă
alt timp 
sfârșitul sfârșitului
undeva
însingurat la margini de hotar
în asfințit
poemul tău
îngândura aceleași pietre
sub lumini
numai astăzi
„de din spre stele
pietre care au durut”

Eli Gîlcescu

Și iarna... rezistă


Eli Gîlcescu,
Toronto, 19.04.18

miercuri, 18 aprilie 2018

Un poem... cât o primăvară

Voi ieși din iarna asta 

acum
când citesc poemul tău
”toate deodată, ca un fel de cor” se rostesc  
netulburate de slăbiciuni
cel puțin deocamdată
când ninge aprilie
ca o poveste de Crăciun
să mă bucur din nou
pentru fiecare 
cuvânt
ce trebuia să fie 
într-o altă poveste

pe înțelesul lumii

Eli Gîlcescu