Revelații din 7 în 7

Într-o limbă necunoscută

un limbaj al adâncului pământ

și cântecul lui numai eu îl aud

după ramuri

iarăși ger la idele lui martie

șapte zile de gheață

lacrimi

una mai sărată ca cealaltă

rătăcind în câmp de maci

de iasomie

când freamătul de geană

presimte răsărirea

ca o ie înflorită

din cap până în picioare

 

și frig și cald

cum îi vine bine

și tu habar nu ai

încotro

încotro dorul cu tine prin vară

 

încet, tot mai încet,

în voia gândurilor prin iarbă,

prin fântâni și răcori,

oricât de ciudat ar suna,

de acolo să încep să visez

o minune

 

aș da tot

tot ce gândesc și ce simt

așa cum ar fi putut să fie

singura lume a mea

 

izvorând din pământ

dintre flori căutându-te în zori

încordat prin tăceri

mi te-ar da tot înapoi

până când îmi adormi sărutările toate

și ploile vor începe un fel de amor

 

și așa până târziu

acolo

unde nici iarba nu uită

să scalde

între două adieri

o altă primăvară

de nu-i vom da de capăt

 

Eli Gîlcescu

18-20 Martie 2024, Burlington

O trecere în tăcere

Sau o tăcere care nu e tăcere

de prea multă iubire

întristări greu de descifrat

din loc în loc bat inimi

să nu aud noaptea  

mai aproape de idele lui martie

pe care o știu pe dinafară –

nimic altceva

iar ochii se vor umple de lacrimi

și tu știi de ce

scriu tot mai rar

tot mai rar...

 

Nu mai avem a ne spune mare lucru

nici strângere de mână,

nici interes

nici zgomotul uitării prea mare

de preaplinul amintirilor

parcă n-ar exista

 

și tăcerile mă vor uita

în zori

înainte de ploaie

înainte să-ți spun de toamna din noi

Eli Gîlcescu

16-18 Martie 2024, Burlingron

Revelații tari

23 Martie 2024, Burlington

Ca mai toate diminețile mele au văzut multe.

Despre unele vorbesc

pe altele le trec sub tăceri până rup frica de noapte

și nu știu ce aștept

ca nu cumva să se dea peste cap

iarna... nimic nu e sigur

mâncare contaminată,

liste de așteptare, anotimpuri 

dezechilibrate

 

într-o nesfârșită joacă cine cu cine prin

anotimpul iubirii

căutând mereu repere

 

ca mai toate diminețile

au văzut multe ploi, 

cutremure,

străzi în dușmănie

fără semne

sau orice alt gramatic semn

ca altădată 

rai

și prin cercul poeților

apăruți cu semne felurite –

cu duiumul –

altul nu mai e ca el

Eli Gîlcescu

14 Martie 2024, Burlington

Și eu am cunoscut-o pe Ileana Vulpescu

Din colecția Arta conversației 21 „O carte în dar”

In memoriam 

© copyright 2024 (text și ilustrații în lucru)

Eli Gîlcescu

Ileana Vulpescu
(21 Mai 1932 – 11 Mai 2021)

Un poem constrâns

Să scap odată de nodul ăsta din piept

mă strânge, mă lasă,

mă mănâncă de vie

 

nu e despre sindromul orezului,

nici despre salmonella 

încrucișată uneori,

nepăsarea e un fel de fațadă,

ca să nu vezi că-mi pasă,

fără să-mi doresc mai mult decât orice

la treisprezece ani, când mă simțeam cea mai vie,

am pierdut o bucată din mine, apoi încă una...

 

fără să ajung pe vreo listă de așteptare,

doar acolo de acolo altă viață,

altă capcană cu colți de neguri, rânjind printre goluri

o imagine ireală, o poveste iconară ca poemele lui L.

în antract

multe semne de întrebare, multe virgule –

la întâmplare toate

încărunțind înainte de vreme,

fără frica de moarte

fără să-mi amintesc ce am pierdut

ce a mai rămas

din mine

 

Eli Gîlcescu

8 Martie 2024, Burlington