miercuri, 25 ianuarie 2012

Două naturi vii

Cu dulci săruturi mă aprinzi
 Nu mă mai doare-a lumii rană.
 În închisoarea iubirii unde m-ascunzi
 Doar dragostea îmi este hrană!
 Vasilica Ghiţă Ene

Un înger de femeie

Să-i reaprinzi visul uitat,
De unii-n picioare călcat,
Să-i vindeci rănile ce-o dor,
Când i-au atins aripa-n zbor,
cu ce-i mai sfânt, cu sărutări,
luate de prin tainice cămări,
cu mirosuri vechi de lenvănţică,
aduse-n dar de o bunică,
un înger de femeie. Aş pune,
lângă icoană, al său nume…
2012-01-24

Sunt o natură moartă, fostă femeie,
Dintr- un tablou atârnat pe-un perete
Într-o casă pustie şi fără cheie,
Bântuită de disperare şi regrete.

Pânza nu mă mai vrea, se destramă
Curând, va mai rămâne doar o ramă
Şi după-aceea o pată pe-un perete,
Printre multe alte amintiri desuete.
Vasilica Ghiţă Ene
                       
Dar vorba ta-i de aur, ori ea nu contează?
Te preamăresc, femeie, presimt ce urmează...
Natura-i vie şi noi tot mai aproape;
Vom ţese pânza nouă, albită peste ape...
2012-01-24

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu