Din trena iernii se desprind
Surâsuri calde,
La mijloc de ianuarie,
Când ceru-i de plumb
şi încă-i zăpadă;
Îmi urzeşte altă pânză,
Dată cu multă pomadă
Din izvorul de omăt,
Cerne şi faţa îmi spală.
Raze noi, tot mai călduţe,
Se preling peste mânuţe,
Să-mi ia toată povara
Şi-mi dau tihna de seară,
Iar cu vălul divin,
Desprins din visul de iarnă,
Petrecut în armonie,
Cu luceferi, poate o mie,
Mă alintă febril
Şi noaptea-i luminată feeric...
Şi poetic.
2012-01-19
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu