ianuarie 24, 2012

Laţul de mătase al iubirii


Păstrează iubirea cea sfântă, duioasă,
Să-ţi cutreiere mintea, că-i fără prihană,
Şi toate ungherele tainice...
Să nu se transforme în una păgână...
Smereşte-te femeie,
C-o să ajungi fată bătrână
Şi printre degete, se scurge
Iubirea nemeritată şi uitată.
Primeşte sărutul şi tot ce-ţi oferă
Iubirea prezentă şi nu cea efemeră,
Lasă-te purtată, pe braţe de flori
Ce-ţi vin la picioare,
Nu râvni prea sus,
Nu fi cu capul în nori,
Fii pământeană
Că peste ani,
Le vrei înapoi,
Le cerşeşti,
Făcând mătănii...
Dar tot o să mori...
2012-01-24

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu