ianuarie 23, 2012

La izvor

În zori de zi în geam bat ploi
e moină şi întunecat
doar lumina 
și mirosul vechi de levănţică
m-a întors din drum
să-mi spună ce mai e de spus
și a uitat 
la izvor
al meu ulcior 
să-l umple de dor

2012-01-23

Eli gîlcescu

Un comentariu:

  1. Mă uit la tine
    şi-aş trece, peste mări şi ţări,
    să te mângâi pe unde doru-ţi vine...
    să-ţi spun povestea, când la tine-i seară,
    de drumurile, ce odinioară,
    tu le-ai atins,
    cu talpa de fetită,
    de jocul, de-a v-aţi ascunselea, prin poieniţă,
    de dragostea dintâi, primul sărut,
    fântâna, unde mama scotea apă,
    de scăunelul, unde
    tata privea, tăcut,
    prietenii de când erai micuţă,
    pân’ai zburat din cuib de porumbiţă.
    Să-ţi amintesc de glasul ce striga
    Ela, Eli sau cum te cheamă
    (ţi-aduci aminte?),
    cu grija ce o are orice mama...
    eu parc-o aud şi-acuma, cum mă cheamă...
    Şi să nu uiţi vreodată
    ce ţi-am spus,
    acum, în prag de seară, la apus,
    m-am bucurat, când tu te-ai bucurat
    că ai în suflet locul
    de unde ai plecat...
    silvia
    2012-01-22

    RăspundețiȘtergere