DOR

Şi dacă flacăra din sfeşnic

Îmi luminează drumul nou,

Cuvântul  tău, atât de tainic,

Colindă-n dulcele ecou...

Şi dacă-n mine-ai strecurat,

Un dor ce prinde rădăcini,

Cu elixiru-ţi tineresc,

Mă-ndepărtezi de mărăcini,

Scrutând imensul infinit,

Prin ochii mei întrezăresc

Acele doruri ce se-nchină

Făpturii mele, în surdină,

Îmi spun apoi că sunt aleasa,

Crăiasă peste doruri sfinte,

Izvorul cântecului veşnic

Şi dragostea de prin cuvinte…

Mă-nchin în astă sfântă noapte,

Când dor pe dor întinereşte,

Şi chiar de apa ne desparte,

Botezul ei ne spovedeşte

Cu mir din dulcile miresme…

Mă las, în voie, dezmierdată

De dorul din cuvinte sacre

Şi din povestea adevărată.