Povestea de demult, când copilăream pe-acasă,
Ai reînviat-o, azi, şi m-am trezit mireasă...
Cu vorbe spuse-n şoaptă, cu cântece divine,
Cu dulcea ta chemare, m-ai cucerit, străine.
Să rătăcim prin lume, ca două păsări, pline
De prea multe doruri, printre ţări străine,
Îndrăgostiţi, de mână, mergând către apus,
Ce-a răsărit în inimi, nicicând nu va fi spus.
Pe sub streşini calde, vegheaţi de-alai de îngeri,
Vom scrie-n doi povestea, fără prea multe plângeri,
Despre norii plini de patimi şi despre-ntuneric,
Despre răsărit şi-apusul cel nemernic...
Care stă la pândă, să ne ceară birul,
Noi i-om da, în loc, povestea şi-om lua mirul,
Şi vom visa în voie, la dulcea primăvară,
Sfinţind povestea noastră, în cea din urmă seară...
Eu îţi doresc, străine, să rămâi un înger,
Să-mi veghezi noaptea, să mă laşi visând,
Şi să mă trezesc aproape sau departe-n ceruri,
Tot lângă tine, tot în doi, dansând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu