chiar vrei?

Chiar vrei să-mi pui în palma mea

O stea de necuprins,

Când clipei, transformată-n scrum,

Iar focul i-ai aprins?

Chiar vrei să vin în lumea ta,

De cântec şi de dor,

S-o-mpodobim măcar o zi

Sau până am să mor?

Şi-atuncea, noi, prin ger, ninsori,

Vom fi în lumi de basm,

Ce ne-am clădit-o prin scrisori,

Dar fără vreun poştaş.

Pe drumul vieţii vom răzbi

Şi ne-om găsi plângând,

Noi, doi pribegi, cu dor nebun,

Ca-n noaptea de Ajun.

Acolo, sus, se-aprinde-o stea.

Noi doi, lângă-un izvor,

Vom fi, mereu, îndrăgostiţi

De-un vers nemuritor.