Sub albastrul
frământat de nori
altfel nu ar fi primăvară
nici eclipsă de soare
nici diferența
de fus orar – un fel de amețeală
în
dulcele-amiezii
încă o noapte
dimineață
oricât de ciudat ar suna
încep iar să visez
Eli Gîlcescu
8 Aprilie 2024, Burlington
 |
| Eclipsa totală de soare Photo credit LucIs |
Ce loc și-au ales corcodușii
numai în mejdină
acolo unde nimeni nu-i clintea
nici propti
cu durere
a răsărit un tei
tot în mejdină și-a găsit loc
numai pe partea dinspre noi
Oțetarul s-a vrut mai la drum,
surâzând trecătorilor
cu îndrăzneală să crească și să mă bucure
cu frunza ca de palmier
N-am scris până acum despre pomii din mejdină
așa cum n-am putut să scriu cum plâng
la lume de nelume
într-un loc fără urmă de vină
dumnezeii din țărână
(# Revelații 77 Vremuri reci (volum în lucru)
© copyright 2024
din ale mele toate zorile
tot mai neajutorate
fără
îngerul păzitor de aer
apă
pământ
doar
impulsuri din ce în ce mai rare
îndeajuns
de neajuns
toată
grijania mocnind în vene
tot
mai buimacă încolo-încoace
aproape
mai
îngăduitoare
dinspre dimineți
mai cu inimă –
zori noi – aripă de libelulă
și lumina lunii rătăcind la un loc
printre
liniști și pietre
cu ce
of o mai țin în loc
fără
niciun semn
fără singurul antidot
un spectacol fără reguli
după voia ei
mă poate îngrozi, liniști
ciudat,
nu toți oamenii rămân la fel după
chiar dacă poartă aceeași cruce
numai
cel ce vede și aude
e pe
cale să facă concesii
neștiind
cine va pierde
cine
va câștiga
când
nu voi mai fi
Eli Gîlcescu
1 Aprilie 2024, Burlington
Într-o limbă necunoscută
un limbaj al adâncului pământ
și cântecul lui numai eu îl aud
după ramuri
iarăși ger la idele lui martie
șapte zile de gheață
lacrimi
una mai sărată ca cealaltă
rătăcind în câmp de maci
de iasomie
când freamătul de geană
presimte răsărirea
ca o ie înflorită
din cap până în picioare
și frig și cald
cum îi vine bine
și tu habar nu ai
încotro
încotro dorul cu tine prin vară
încet, tot mai încet,
în voia gândurilor prin iarbă,
prin fântâni și răcori,
oricât de ciudat ar suna,
de acolo să încep să visez
o minune
aș da tot
tot ce gândesc și ce simt
așa cum ar fi putut să fie
singura lume a mea
izvorând din pământ
dintre flori căutându-te în zori
încordat prin tăceri
mi te-ar da tot înapoi
până când îmi adormi sărutările
toate
și ploile vor începe un fel de
amor
acolo
unde
nici iarba nu uită
să
scalde
între
două adieri
o
altă primăvară
de nu-i vom da de capăt
Eli
Gîlcescu
18-20 Martie 2024, Burlington
Sau o tăcere care nu e tăcere
de prea multă iubire
întristări greu de descifrat
din loc în loc bat inimi
să nu aud noaptea
mai aproape de idele lui martie
pe care o știu pe dinafară –
nimic altceva
iar ochii se vor umple de lacrimi
și tu știi de ce
scriu tot mai rar
tot mai rar...
Nu mai avem a ne spune mare lucru
nici strângere de mână,
nici interes
nici zgomotul uitării prea mare
de preaplinul amintirilor
parcă n-ar exista
și tăcerile
mă vor uita
în zori
înainte de ploaie
înainte
să-ți spun de toamna din noi
Eli Gîlcescu
16-18
Martie 2024, Burlingron
23 Martie 2024, Burlington
Ca mai toate diminețile mele au văzut multe.
Despre unele vorbesc
pe altele le trec sub tăceri până rup frica de noapte
și nu știu ce aștept
ca nu cumva să se dea peste cap
iarna... nimic nu e sigur
mâncare contaminată,
liste de așteptare, anotimpuri
dezechilibrate
într-o nesfârșită joacă cine cu cine prin
anotimpul iubirii
căutând mereu repere
ca mai toate diminețile
au văzut multe ploi,
cutremure,
străzi în
fără semne
sau orice alt gramatic semn
ca altădată
rai
și prin cercul poeților
apăruți cu semne felurite –
cu duiumul –
altul nu mai e ca el
Eli Gîlcescu
14 Martie 2024, Burlington
Din
colecția Arta conversației 21 „O carte în
dar”
In memoriam
© copyright 2024 (text și ilustrații în lucru)
Eli Gîlcescu
 |
| Ileana Vulpescu (21 Mai 1932 – 11 Mai 2021) |
