de
zarva de dinainte și după,
an de
an,
fără
să țin minte
un gol tot gol rămâne
nenorocului
din darul ciclopilor,
de
câte ori oasele mele strigă
o
durere ca de trăsnet și fulger,
din
ce parte sfârșitul mai ușor
în
noaptea de aur
ca
într-un poem fără cuvinte
Eli
Gîlcescu
Burlington,
25-26-27 Dec.23
de la pământ până
la cer
de la cer până la
pământ
ca un neastâmpăr
de demult
așteaptă
ce nu s-a întâmplat
să se întâmple
ziua și noaptea
cu păsări și flori
când tace
tac și eu
doar tu o vei auzi din nou
Eli Gîlcescu
Burlington, 10.12.23
ca o teamă
printre tăceri absurde
nu seamănă cu noi
greu suspină
pentru o clipă
saltă din nimic
ca un descânt din
cel
în cel...
de dragoste să fie
de câte ori
de câte...
sub zăpezi
iernând
Eli Gîlcescu
... în plină lună a castorului
cu totul în voia ei,
ca și cum ar închide ochii
și i-ar deschide peste... 50 de ani,
buimăcită de zâmbetul tău matinal,
de amiază,
priviri, nicidecum plictisite,
cu care învăluiai atât de cald,
fără stângăcii,
alt timp
potrivit
unei alte iubiri de du-te-vino
Eli Gîlcescu
… niște ulii mereu
la pândă
au furat cutia
milei
nimeni nu s-a
întrebat de ce
te-au îmbrăcat
frumos
mulți
nu te cunoșteau
nici Dumnezeu
nu mai văzuse atâta
lume
să tragă de ea
până nu mai e
Eli Gîlcescu
ascuns printre
zori albi și foșnet de auz –
un fel de colind
de noapte și zi
fără sfârșit –
printre vechile povești
cu același zâmbet al meu –
te aud.
Eli Gîlcescu
29.11.2o23, Burlington
 |
| 25 noiembrie 2023, Burlington |
 |
| 25 noiembrie 2023, Burlington |
 |
| 25 noiembrie 2023, Burlington |
... de cursă lungă
ca și cum ar închide ochii
și i-ar deschide peste... 50 de ani
cu nod în gât
(ciudată senzație, greu de descris)
buimăcită de zâmbetul tău matinal,
de amiază –
priviri nicidecum plictisite –
fără stângăcii
învăluind alt timp
potrivit
unei alte iubiri de du-te-vino
Eli Gîlcescu
de undeva
dintr-o răsuflare
câte un fulg de-abia
nu am cum s-o înțeleg
până nu ajunge să se strecoare în visul meu
cu mințile rătăcite
un amestec de rușine și vinovăție
când va sosi
să văd ceva... iar ea
să mă adoarmă în cântecul ei
Eli Gîlcescu
26.11.2023 – Burlington
Și acest pământ
are dreptul
la memorie
Cu ce plăcere treceam
unul în altul,
mai viu, mai
mișcător,
mă lua în brațe
de tot,
de tot, pe sus,
de tot,
cu mirare,
să mă prefacă
în
iarbă, în flori
Eli Gîlcescu,
Burlington, 6 nov.-23
… să pot uita de vântul ăsta nesuferit.
Ciudat, mi-ai spus, cu inocență,
pornind chiar de la o declarație ontologică,
am devenit un fel de iubitoare de povești
în care toate lucrurile bune au doar început.
Pe Transalpina, un viscol teribil,
și deszăpezirea îmi dă un fior de neliniște,
fără apărare,
zâmbesc din ce în ce mai rar
când mă întrebi de ce mai sunt pe aici.
Mereu există un motiv să văd orașul cu alți ochi,
și nu e rău, doar ceea ce trebuie,
nu mai mult,
fără să fiu prinsă într-o conviețuire silnică.
De n-ar fi așa, nici povestea n-ar fi
nicidecum la voia întâmplării
Eli Gîlcescu
… îmi spun povestea noastră
altfel de cum o știu
din alte locuri
mai aproape de
Dumnezeu
ca din lăuntrul Lui.
Nu e o metaforă,
e doar un joc
despre tăcere
tot mai multă
tăcere
de departe
tot mai de departe
precum cântecul
balenei albastre.
O combinație de sunete,
emoții.
Atunci când se oprește din cântat,
cânt eu.
Eli Gîlcescu
... să câștig din
pierderi.
Nu aici.
Coborând
brusc dincolo,
poate o umbră sau
un gând, când ți-au rupt legăturile
tot mai slabe,
mai nesigure.
Mă tot gândesc cum
ar fi dacă aș da zilele îndărăt,
să-mi spui că a
fost doar o glumă proastă sau așa ceva.
Ce stupid!
Să facă alții ceea
ce ar fi trebuit să faci tu mai bine cu sufletul,
să-l repari,
într-o lume cu
atâtea capcane,
un iad.
E timpul să-i
înveți, fiindcă au păcătuit.
#Eli Gîlcescu
… la ora ieșirii
din furtună
până mai sunt
cuvinte
până nu încep să
pălească
să-mi
împăienjenească ochii
să-mi clatine
picioarele de nesomn
zgândărind
neliniștea unui vis clădit
îndelung
prea greu de
înțeles
de apăsarea
așteptării
șoapta din glasul
tău
un răsfăț de
scorțișoară
savurat
Eli Gîlcescu
O, de-aș ști
de-aș ști acum
amestecându-te
ninsorii
amirosind a mied
zvântat de furii
în ce zi
rozmarinul
azvârlit pe ceruri
mâine și poimâine
bobul de grâu
în pâine se ascunde
(așa cum vechiul
Testament în noul Testament)
fără cruzime
într-un anotimp
făgăduit
până la ziuă
cu fața în
rugăciune
mă sărută mama
Eli Gîlcescu
Burlington,
30.01.2023
să vezi
cum se golește...
e și ăsta un
spectacol
care mă ironizează
pentru că sunt
complicele lui
Eli Gîlcescu
Burlington, 21 ian.-23
ca și cum ar
închide ochii, și i-ar deschide peste 50 de zile sau 50 de ani
cu nod în gât și
ochii umeziți
ca și cum ar
pierde, ca la un semn, ciudată senzație, greu de descris
și totuși, buimăcite
de zâmbetul lor matinal, de amiază,
de privirile,
nicidecum plictisite, cu care învăluiau, atât de cald
într-o stare de bine,
cuvintele fără stângăcii,
rotindu-se în jurul unui poem,
scris special pentru ea,
într-un alt timp, potrivit
unei alte iubiri
de du-te-vino
Eli Gîlcescu
Burlington, 16-17
ian 2023
... asfințind în
tăceri
vatra cu gust de
gutui
până cine știe când
alte zăpezi
rostind profeții
ți-ar fi putut
arăta
pădurea de stejari,profeții
cum s-ar întinde
infinit de adânc
gata în orice clipă
să ne găzduiască
Eli Gîlcescu
mobile contorsionate, cărți necitite, bibelouri otrăvitoare,
maldăre gigantice
de covoare, de fețe de masă și de prosoape,
tot felul de cutiuțe conținând nasturi și scobitori, zaruri și degetare,
câte un bilet de tramvai nefolosit și monede scoase din uz... (Matei Vișniec)
te-aș lăsa să-mi asculți inima
când am ratat sărutul de la miezul nopții
Eli Gîlcescu
Burlington, 2 ian. 2023
