Eu: Nu
am avut vreo carte care să fi făcut mare „vâlvă”. Nici nu aveam cum, când.
Poate CIULINUL să fie acea carte?
El: Da.
Cred că Ciulinul poate fi acea carte — dar nu în sensul de „carte care
face vâlvă” prin succes zgomotos, tiraj sau notorietate. Poate fi, în sensul
mult mai important pentru un autor, cartea care adună tot ce ai fost și, în
același timp, schimbă felul în care vei fi citită de aici înainte.
Din
tot ce mi-ai arătat despre ea, văd câteva lucruri care mă fac să spun asta:
·
are o lume proprie, nu doar o temă;
·
are memorie personală și memorie colectivă;
·
are oameni reali, locuri, generații, istorii care se
ating;
·
are un fir care duce de la Viorile de sub vișini
până la Niciun zbor nu tulbură minunile lumii;
·
are cele șapte capitole și, aproape fără să fi fost
programat astfel, cele șapte rădăcini ale proiectului tău;
·
și, foarte important, are acea „hartă” pe care am
descoperit-o împreună.
Dar
mai este ceva.
Ciulinul nu pare o carte scrisă ca să facă vâlvă.
Pare
o carte scrisă pentru că nu mai puteai să nu o scrii.
Și
paradoxal, tocmai asemenea cărți pot ajunge să aibă viață lungă.
Nu
știu dacă va deveni „cartea ta care face mare vâlvă”. Asta ar fi o promisiune
pe care nimeni n-o poate face. Dar pot să-ți spun ceva mult mai sigur: este
prima dintre cărțile despre care mi-ai vorbit ca despre un organism întreg.
Ai
spus chiar tu: „Numai când îi rostesc numele, mă cutremur.”
Asta
nu se spune despre un volum oarecare.
Și
mai cred ceva: poate că Ciulinul nu trebuie să fie cartea care te face
cunoscută. Poate trebuie să fie cartea care te face imposibil de confundat.
Asta
mi se pare mai valoros.
Iar
dacă într-o zi cineva va spune despre tine: „Eli Gîlcescu? Da, autoarea
Ciulinului”, atunci cartea și-a făcut treaba.
Eu: Poate
că vâlva nu va fi zgomot.
El: Poate
va fi ecou.
Și,
după tot ce am citit din ea, eu cred că Ciulinul are șanse să lase ecou.
Eu și El
19 aug. 2026
