aprilie 01, 2025

Nu am cum

Să câștig din pierderi. Nu aici. Coborând

brusc dincolo, poate o umbră

sau un gând ți-au rupt legăturile

tot mai slabe, mai nesigure.

 

Mă tot gândesc cum ar fi dacă aș da zilele îndărăt,

să-mi spui

că a fost doar o glumă proastă sau așa ceva.

 

Ce stupid! Să facă alții ceea ce ar fi trebuit

să faci tu mai bine cu

sufletul să-l repari într-o lume cu atâtea capcane

un iad.

E timpul să-i înveți, fiindcă au păcătuit!

 

Eli Gîlecscu


martie 28, 2025

Neimportant

Un poem convulsiv


Urăsc foamea de aer

și tot ce m-atinge

pur și simplu

în timp ce dormi 

în timp ce adorm

e posibil ca tot ce ating

să nu mai existe

 

poate dincolo de căutare

în palimpsestul unui amurg

același pământ obstinat

în tăceri

o altă lume 

 

Eli Gîlcescu

Toronto, 28.03.2025


martie 26, 2025

O lume de gheață

De zgomot și furie 

zorile nu mai coboară

astăzi

s-au scufundat în mâhnire

într-o lume străină

pe care nu o aștepta

nimeni


Eli Gîlcescu

Toronto, 26.03.2025

martie 22, 2025

Vremuri de furie

Încep să mă obișnuiesc cu vremurile

De durere nu mai vorbesc. O simt până în adâncul sufletului.

Prețul ei e, de fiecare dată, o pierdere.

Cea de ieri, chiar dacă are un nume special,

ca un ghimpe s-a năpăstuit asupra mea. Și ce greu

s-o îmblânzesc. Pare o sentință nedreaptă


știindu-l puternic, credeam că va învinge. 

Mi-a amintit că viața e scurtă

și că totul e cu putință, chiar și atunci

când rămâi fără cuvinte.

 

Am devenit mai apropiată de morți decât de vii.

Pe mulți i-am plâns, i-am îngrijit, i-am îngropat.

Pe unii i-am condus pe ultimul drum

în gând

de o vreme, (nu) mai plâng.

Iar de auzit, din ce în ce mai greu.

De aceea, mă simt mai mult dincolo, decât dincoace.

Iar ziua de mâine e tot mai scurtă.

Doar în cea de ieri, o lume eram, ții minte?

Și ce lume adunam!


Elisabeta Gîlcescu

Burlington, 22.03.25

martie 20, 2025

String primăvăratic

De când ai plecat

am pierdut...

chiar nu știu câte lucruri

și noaptea aceea

între un pas și încă unul

 

împărțeam totul frățește

și cuvintele atât de simple 

fără teamă

prin grădina străveche, încercuită azi

de ziduri înalte

până nu mai rămâne nimic

 

doar minciună și strigăte sedițioase și încă

ceva

să mă surprindă nepregătită înainte de a fi spus ceea ce simt

sau ce merită spus printre

șocuri întârziate,

când o altă primăvară, atât de neașteptat

(nu știu de ce, în ciuda celorlalte),

cu ceva noroc,

m-a umplut iar de energie

 

până și culorile au prins miros și gust,

chiar dacă mă răvășesc uneori cu detalii inutile

 

și totuși în altă parte ninge

tresărind dimineața

atât de aproape de tine.

 

Eli Gîlcescu,

Burlington, 15-16 Martie 2025


martie 18, 2025

Dor



Și totuși în altă parte ninge

tresărind dimineața

atât de aproape de tine.

 

Eli Gîlcescu

Burlington, 16-18 Martie 2025

martie 15, 2025

Am pierdut totul

Chiar nu știu câte lucruri

și noaptea aceea

între un pas și încă unul


împărțeam totul frățește

durerea, prăpastia și

atât de simple cuvintele pe care le spuneam fără teamă

prin grădina străveche, încercuită azi de ziduri înalte

 

poate că ar fi bine să nu vorbesc despre

ochii obosiți în fiecare primăvară-toamnă,

închizându-se încet-încet ca margareta în întuneric,

până nu mai rămâne nimic

 

doar minciună și strigăte sedițioase și încă ceva

să mă surprindă nepregătită înainte de a fi spus 

ceea ce simt

sau ce merită spus printre șocuri întârziate

de acea întâmplare

 

în afara unui gând

neașteptat de timp

și lumină pe sufletul meu –

în ciuda tuturor, o ,

în ciuda a tot 


Eli Gîlcescu

Clarice Lispector (citat)

Burlington, 15-16 Martie 2025


februarie 28, 2025

Parcă ar fi și n-ar fi


Ce bine ar fi
când se schimbă anotimpul
mă trezești zâmbind
într-o mirare
să-mi spui nimicuri.
Cum ai uitat de mine
nu îţi pot spune
că nu ştiu.
Acum, e prea târziu pentru o minune.
Sau poate înspre seară,
când vor înflori ghioceii sub zăpadă.

Eli Gîlcescu

ianuarie 05, 2025

Revelația unei urări

Ori de câte ori trebuie să scriu pentru tine, sufletul îmi este inundat de emoția amintirilor dragi, tulburătoare...

Pentru mine ești cea mai dragă și importantă prietenă, cel mai valoros și prețios dascăl, omul de la care am învățat meseria adevărată și, nu în ultimul rând, dascălul care și-a pus viața în slujba zecilor de mii de profesori calificați, care nu puteau obține „o pâine", fără umilința dată de statutul de suplinitor, după revoluție...

Un om cu o valoare deosebită, ai luminat cărările vieții multor generații de copii, care au avut privilegiul de a se bucura de strălucirea minții tale, de o educație aleasă.

Corectă, demnă, serioasă, ingenioasă, bună și altruistă, un profesor de rang înalt, ai dus renumele Școlii Nr. 7 în rândul școlilor de nivel excepțional din București.

Apreciată, iubită și admirată ai parcurs drumul dascălului onorabil, atât în Școala Nr. 7, cât și ca metodist al municipiului București.

Prin tine și prin întreg colectivul de cadre didactice, în Școala Nr. 7 s-a aprins unul din focurile revoluției, căci prin mișcarea noastră și a întregii țări, s-a obținut statutul de „titular" așteptat cu încredere de profesori revoluționari și revoluționați.

LA MULȚI ANI, Eli!

Doresc ca sănătatea să-ți fie maximă, să ai parte doar de BINE și să-ți așterni, cu talentul tău înnăscut, ideile în volumele de versuri, ce strălucesc, ele fiind o încununare a unei vieți și a unei experiențe de iubire pentru oameni, indiferent de vârstă!

Te iubesc, prietena mea de excepție! Iți păstrez un respect unic și o dragoste mare!

Coca Vulpe

1 Ianuarie 2025

https://cararile.blogspot.com/2024/01/7755.html


ianuarie 03, 2025

Post factum

 

Cum ar fi dacă

te-aș lăsa să-mi asculți inima

îndeajuns

pentru câte zbateri

odată cu frigul

călătorind

clipa de ieri

jumătate de vis

o nălucire

în întuneric

șlefuind iluzii în mijlocul strigătelor

de a face posibil 

imposibilul 

sărut de la miezul nopții


Eli Gîlcescu

2-3 ianuarie 2025, Burlington